Aseară, la știri, lucrători din presă, alături de specialiști, au arătat temperaturile, pe caniculă, în diverse zone și situații. Diferențe la culori deschise, închise, diferențe la efort, etc. La nivelul capului, temperaturile pot ajunge, uneori, către 45-50 de grade. Îmi face impresie că ăsta ar putea fi un motiv bun, pentru a ne justifica lipsa de reacție. Sau am păpat, cu toții, din trocul ignoranței, după care am râgâit a lehamite. Dar să mă fac înțeles. M-am uitat pe calendar, am dat telefoane prietenilor, am întrebat-o și pe bunică-mea, de peste tot am aflat că trăim în anul 2012, nicidecum în zona întunecată a anilor 50. Atunci de ce unii băieți din servicii, așa cum îi identifică orișice românaș, mă dezbracă în pielea goală, taman în piața publică? Dimpreună cu unii tovarăși ai lor de meteahnă, din zona de procuratură. Adicătelea ăi dintâi ascultă, cum or asculta, convorbirile telefonice, indispensabile urechii grăbite, iar ăilalți îți bagă cătușa pe încheietură și te fac o tură prin fața armatei jurnalistice, te extrag din caniculă și te bagă la răcorică, măcar o noapte. Hmmm, nu prea sună a stat de drept, ăla despre care guițau diverși politruci sau câțiva parfumați intelectuali, sună a duhoare din haznaua luptei politice. Așa îmi dau eu, un cetățean, cu părerea. Am voie, nu-i așa? Sau mă băgați la zdup doar pentru că mi se pare de cacao să stai cu timpanul pe convorbirile prea multor români, după care, fără nicio dovadă concretă că s-ar fi săvârșit fapta, te bulucești să îl crăcănezi cu mâinile la ceafă. Uite, hai să zicem, dacă eu abuzez de caterincă și am un umor mai personal, așa, un stil de a face bâză, mai neînțeles, o sun pe mama și o rog să îmi usuce și mie iarba, că vine un măgar să o ia la pachet, că așa se hrănește măgarul ăsta, cu iarbă uscată, la pachet, oare ce mi se poate întâmpla? Mi se aplică și mie ritualul: crăcănarea, brățările, turul de onoare la jurnaliști, noaptea de la beci, apoi scuipatul poporului? Eu nu apăr hoții, nu pun obrazul pentru penali, să se ducă la pușcărie, cât e lumea de lungă, eu spun despre posibilul imens abuz al unor soldați cu auzul fin, cointeresați de o bucată din clasa politică, la mușuroiul cu cașcaval al patriei. Așa cum nu mai e, de mult, o practică jurnalistică, confirmarea din 3 surse, așa nu mai e, de mult, o necesitate dovada, fapta. Acum e suficient să faci mișto la aparatul mobil din dotare și atât. Atât mă duce pe mine creierașul să înțeleg. O ultimă opinie, încă, neagresivă: eu cred că ăsta e unul, doar unul, dintre fronturile pe care se luptă politicienii, în aceste zile. Zic și eu, nu o luați personal. Dar nu mai vreau, m-am săturat de astea. Abia aștept ziua de 30 iulie, să știu ce fac: ori se tranșează într-un fel, iar noi începem să cerem puterii rămase, ori rămâne cocktail-ul din putreziciuni de până mai adineauri, ăla pe care niciun român, întreg la cap, nu îl poate consuma.
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
