Sfârşitul celui de-al patrulea reich (?)

Atitudinea nejustificată a Germaniei, pe care o manifestă în unele cazuri fierbinţi ale Uniunii Europene, îmi întăreşte şi mai mult convingerea că acest stat mereu pus pe războaie sau cel puţin conflicte, a avut ca prim scop atunci când a pus bazele UE, formarea celui de-al patrulea reich. După ce că a declanşat două războaie care s-au extins la scară planetară, Germania a ieşit destul de şifonată în ambele cazuri. Ba mai mult decât atât, chiar umilită. Datorită politicilor sănătoase care au urmat în urma fiecărui război, Germania şi-a refăcut economia şi armata într-un ritm foarte alert. Explicaţia acestor reveniri miraculoase se regăseşte şi în dăruirea şi priceperea nativă a poporului german, la care se adaugă seriozitatea şi consecvenţa, dar nu în ultimul rând, patriotismul. După cel de-al doilea Război Mondial, Germania arăta ca o mare ruină, ca o bubă nevindecată, chiar greu vindecabilă, pe harta Europei. Văzând expansiunea de neoprit a bolşevismului, SUA, s-a grăbit să dea o puternică mână de ajutor, marii învinse, fiindcă era nevoie de o Germanie puternică în centrul Europei, care să contrabalanseze puterea sovietică. Refăcându-se, Germania s-a scuturat bine, şi s-a apucat de treabă. Ce alt plan măreţ putea să-şi propună atunci la începutul anilor ’50, decât să pună bazele unui nou reich?! Ştiind că nu avea rost să mai încerce prin forţă, a achiesat de urgenţă la planul francezilor Jean Monet şi Robert Schuman, de instituirea uniunii „oţel-cărbune”, plan care a fost deja faza de pionierat a Uniunii Europene. Făcând un salt peste timp şi ajungând la zilele noastre, putem constata cu destulă uşurinţă că pe departe, Germania este liderul Uniunii Europene. Ea este motorul uniunii, locomotiva uniunii, principalul finanţator şi totodată, mai pe faţă, mai pe dos, dictatorul uniunii. Este foarte uşor de înţeles că într-un timp relativ scurt, puterile ţărilor membre vor fi suprimate metodic, dar sigur. Primele care vor pierde treptat din puteri, vor fi ţările îndatorate şi cu instabilitate economică. Acestora li se va demonstra că nu se pot administra singure, suprimându-li-se sistematic, deciziile economice, financiare, etc. Motivul? Instabilitatea unor membrii componenţi, poate duce la instabilitatea uniunii, şi cu asta, dixit! Aderarea la spaţiul Schengen, depinde tot de Germania, pardon, de samavolnicia Germaniei, aşa cum se vede şi cazul ţării noastre. Adică, faci tot ce ţi se cere, pardon, impune, şi tot nu este bine! Deci, prin urmare, se poate observa destul de ieftin că Germania a urmărit şi urmăreşte, aşa cum a urmărit dintotdeauna, crearea unui imperiu în Europa. Deocamdată! Fără război, doar prin înglobarea şi (con)strângerea statelor într-un sistem de reguli şi norme. Cu atitudinea sa mândră şi samavolnică, rămâne de văzut dacă veşnic neastâmpărata Germanie, se îndreaptă spre cel de-al patrulea reich, sau spre prăbuşirea lui, încă dinaintea întemeierii definitive.