Sus Condescu, jos Condescu! Condescu în echilibru

Vă mărturisesc, cu mâna pe inimă, că niciodată nu mi l-am închipuit pe Marin Condescu, îngenuncheat, dară minte încătuşat. Nu ştiu de ce, poate sunt eu naiv sau copleşit de mitul Condescu, dar eu îl văd pe acest om ca fiind unul fără de păcate. Nu mă refer la alea lumeşti, fiindcă acolo s-ar putea să nu se ştie, ci mă refer la Marin Condescu, preşedintele de sindicat, ori preşedintele de club. Aici chiar tind să cred că acest om echilibrat şi cu ceva minte, nu chiar puţină, nu a făcut prostii. Dacă le-a comis sau nu, asta rămâne de văzut, fiindcă deja instituţiile abilitate sunt pe problemă, începând cercetările, aşa cum este normal într-un stat de drept. Chiar dacă s-ar mai fi întâmplat vreo nesărată, cred că abilul Mărin a fost suficient de grijuliu să se acoperă de semnăturile … altora, nici aceia nefiind fitecine. Pe una a învăţat-o cel puţin de la Mitică Dragomir, dacă nu şi de la alţii, mai înainte, şi anume aceea că un om trebuie să se acopere de hârtii, cât trăieşte, şi de pământ, când moare. Nu cred că Mărin a făcut vreun rabat de la zisele oracolului de la Bălceşti, cel care a ajuns în Bucureşti, în izmene şi desculţ. Vorbe despre oameni mai mari sau mai mici, se aud cu duiumul, într-o viaţă. De ce nu s-ar auzi şi despre celebrul sindicalist, şi om de fotbal. Calităţile sale de organizator formidabil, le-a dovedit şi ca sindicalist, conducând cu o mână forte, dar şi cu o abilitate extraordinară, minerii, ciudaţii şi uneori rebelii mineri. În fotbal nu mai este cazul să precizez ce a făcut, lucrurile fiind la vedere, cum nu se poate mai bine. Dar, gurile rele spun că ar fi vorba şi despre ceva ce nu prea este la vedere. O ştie şi el, şi noi cu toţii că totul iese la iveală, dacă într-adevăr este ceva de ieşit. Personal cred că va ieşi cu bine şi din această situaţie, omul care a declarat recent, că va merge cu Pandurii în grupele Europa League, şi se va bate cu Steaua pentru locul unu, în prima ligă a fotbalului românesc.