Taina Crinului

Dacă tot suntem în perioada în care florile sunt peste tot pe unde mergem, şi pe oriunde privim, m-am gândit că ar fi cu cale să îmi aelg un subiect în care să ne ocupăm de un personaj care poartă numele unei flori … Tânăr, simpatic, tenace, carismatic, isteţ, Crin Antonescu şi-a făcut loc în politică, încă din primii ani de după Revoluţie. Cu pletele pe umeri, cu ochii albaştri, cu vrăjeală tare pe el, Crin a şi intrat în graţiile liberalilor, devenind la o vârstă relativ tânără, ministru al Tineretului şi Sportului. Acolo nu s-a remarcat cine ştie ce, fiindcă nici nu avea cum. Nu-i dădea nimeni, lui, fonduri să facă mare lucru pe la ministerul pe care îl conducea. Singura remarcă a fost cu un teren „retrocedat”, printr-un parc din Capitală, după urma căruia se pare că va avea de tras … În schimb, probabil atunci s-a remarcat prin „altceva”, iar neşansa lui a fost aceea că a fost coleg de guvern cu Traian Băsescu. Ori că încă de atunci au pus amândoi, ceva la cale, cu bătaie lungă, fapt care se poate observa acum, ori că tot încă de atunci, a comis-o, iar vulpoiul de Băsescu, l-a luat la ochi, iar acum a venit vremea să-i „amintească”. Pe atunci nu erau „vremuri grele” ca acum, iar mahării între ei, se mai lăudau cu câte un tun dat, pe ici, pe colo. Altfel nu se poate explica cum de Antonescu a fugit de Cotroceni, ca dracu de tămâie, având cele mai mari şanse la funcţia de preşedinte, l-a adus pe Iohanis, iar apoi nu a vrut să-l mai susţină nici pe acesta. El nici măcar nu ar mai trebui să scoată capul în lume, dar să mai vină în presă cu gogoşi de-ale lui, cu poveşti de adormit copiii, aşa cum a venit în urmă cu câteva zile, sau cum tot a vândut la ele în perioada alegerilor prezidenţiale. Personal, cred că aşa cum se şi aude, a comis-o şi el. Dar nu cred că a făcut-o să se căpătuiască, ci mai îndată a cedat unor presiuni. Sau mai şti … Nu mi-ar fi de alta, dacă l-ar lua şi pe el, ar rămâne cu pumnul la inimă, poate milioane de femei, aşa cum au rămas ceva mai înainte, milioane de bărbaţi ….