De la toleranţă maximă în licee, la exigenţă maximă la BAC

Sincer, aveam în plan să scriu despre circul naţional care are ca drept protagonişti, membrii clanului Băsescu, dar m-am răzgândit, fiindcă nu poţi fi sigur niciodată pe adevărata stare a lucrurilor, în care este angrenat Traian Băsescu. Dacă lucrurile chiar stau aşa cum par a fi, atunci toată stima pentru preşedintele României! Dar fiind vorba despre Băsescu, mă abţin în a face pariuri sau a mă pronunţa, fiindcă acest personaj a dat peste cap multe preconizări sau afirmaţii. Prin urmare … Despre liceele din România şi despre modul cum învaţă elevii în aceste unităţi de învăţământ, suntem cu toţii la curent. Chiar dacă nu în cele mai mici detalii, cel puţin la modul general. Tot la modul general discutăm şi despre licee, fiindcă este adevărat că nu în toate aceste şcoli, situaţia se prezintă în acelaşi mod. Cu excepţia liceelor de elită care şi-au păstrat nealterată tradiţia de a scoate absolvenţi aşişderea, şi cu excepţia unor asemenea forme de învăţământ privat, în restul şcolilor medii, situaţia lasă de dorit, ca să nu spun că este una deplorabilă. Rezultatele de la ultimele trei examene de bacalaureat, respectiv din anii 2011; 2012 şi 2013, au demonstrat că în liceele din ţara noastră nu se învaţă carte. Autorităţile asistă neputincioase la un asemenea circ naţional, şi nu sunt în stare să facă mai nimic. Elevii fac şcoala aşa cum vor ei. Adică, vin când pot şi pleacă atunci când vor. În timpul petrecut la şcoală, predomină fanteziile şi în nici un caz preocuparea faţă de actul de învăţământ. Aventurile, actele de teribilism, distracţiile, drogurile şi droguleţele, par a fi principalele preocupări ale elevilor adolescenţi. Cartea, mai pe ultimul plan. Specialişti în ale copiatului, de multe ori sub privirile îngăduitoare ale profesorilor, elevii fac cum fac, şi termină liceul. În acele momente, gândul le este în primul rând, la cheful de la banchet. Apoi, treziţi într-un sfârşit, din lunga epopee de aventuri, se trezesc brusc, sub „teroarea” BAC – ului. Poate că nici nu trebuia să folosesc ghilimelele. Pregătire ioc, toleranţă zero, exigenţă maximă. Ce pot să facă într-o asemenea situaţie, în care, în sfârşit, se află cu picioarele pe pământ? Mai nimic. Să îngraşă porcul în ziua de Crăciun, este imposibil. Atunci, singura modalitate ar fi aceea să meargă pe metodele dobândite. Adică acelea de a copia sub o formă sau alta, mai veche, mai modernă, sau de a aranja „toată treaba”, fără să se mai complice în faţa nemiloaselor camere video. Rezultatul unor asemenea acţiuni, s-a văzut la cele trei BAC – uri consecutive. Dar ultimul parcă le-a întrecut pe toate. Jandarmerie, poliţie, procuratură, DNA, tot tacâmul. Oarecum pe drept, elevii s-ar putea plânge de un mediu ostil, unui asemenea examen decisiv în viaţă. Poate ar scrie o plângere, dar nu au cum fiindcă nu se pricep. De ce? Au lipsit de la acel curs …