Tributul de a fi grand boss

Cu voie sau fără de voie, anumiţi oameni ajung în funcţii mari, chiar foarte mari. Unii, poate că majoritatea, fac şi pe dracu-n patru, pentru a se vedea cocoţaţi în fotolii foarte pufoase, pentru a se vedea şefi. Alţii sunt împinşi se grupurile de interese din care fac parte, pentru ca o dată unşi pe funcţii, să nu facă o mişcare, decât în interesul grupului. Unele funcţii mari se ocupă direct prin numiri, aşa cum este cazul directorilor, şefilor din poliţie, prefecţilor, miniştrilor etc. Altele se ocupă în urma votului popular, iar reprezentanţii grupurilor de interese, sau altcumva spus, ai partidelor politice, sunt susţinuţi frenetic în campaniile electorale, pentru a ocupa anumite funcţii importante, aşa cum este cazul primarilor, preşedinţilor CJ, a parlamentarilor, sau chiar funcţia supremă în stat, aceea de preşedinte al României. Ca să n-o mai lungim, împinşi sau nu, aspiranţii la funcţii babane, se cam dau de ceasul morţii, să le ocupe. Nu este ceva rău în asta, fiindcă menirea oricărui individ este aceea de a progresa în viaţă, sub o formă sau alta. Numai că specimenele mioritice, odată ajunse în funcţiile respective, deci indivizii cocoţaţi undeva sus, mai nou, în mod automat, devin puşcăriabili. Începând de la primarul de comună, de la directorul de unitate de stat, până la preşedintele României, intră bine de tot, în vizorul justiţiei. Neşansa lor este aceea că justiţia română este pe cale de a deveni una sănătoasă, sau chiar a devenit. Pe cei care le-au comis mai de mult, îi ia la puricat acum, iar pe cei care nu le-au comis, justiţia este cu ochii pe ei, dacă o ia razna. Din păcate pentru ei, dar mai ales pentru noi, aşa fac. O ia razna. Se apucă de căpătuială, „că nu se ştie cât o să ţină”, iar ce-i mai grav, nu se mulţumesc cu puţin. Ori că pun laba pe o casă în Mihăileanu, ori pe altfel de imobile, ori îşi trag terenuri în mod dubios, chiar sute de hectare, ori că fac tot felul de afaceri păguboase pentru stat, dar rentabile pentru ei, ori abuz în serviciu, ori ia şpagă, ori trafic de influenţă, ori, ori, ori … Ceva fac ei, ca mai de vreme sau mai târziu, să devină puşcăriabili. Poate aşa se simt împliniţi, cu adevărat. De fapt, un şmecher de şmecher, trebuie să aibe şi ceva bulău. Arestările merg şnur, intră şefi de CJ, şefi mari de poliţie, miniştrii actuali sau foşti, prim-ministru etc. Chestia este că prea sunt de-o culoare … Aici e partea nasoală! S-ar putea ca în viitorul nu prea îndepărtat, să vedem şi vreun fost preşedinte, în cătuşe! Ăsta ar mai lipsi, ca să fie tacâmul complet. Cum, necum, nu cred că la ora actuală există vreun grand boss care să doarmă liniştit. Mai ales ăia care au cam prins bureţi pe unde au fost unşi …