Ultima închidere de (lu)mină

Astăzi, de Sfânta Varvara minerii din Motru sărbătoresc 45 de ani de existenţă a minei Lupoaia, dar şi închiderea ultimului bastion al mineritului de subteran din acest bazin carbonifer. Mineritul de subteran a existat în Motru din 1963 până în 2012, adică aproape 50 de ani. Rezervele de lignit au fost exploatate haotic, dar cu toate acestea producţiile multianuale de cărbune reuşiseră să alunge sărăcia din Gorj. Până acum 10 ani, Gorjul era exportator de locuri de muncă, oferind judeţelor din jur posibilitatea câştigării unui trai decent. Dezastrul declanşat în 1997 prin aşa-zisa reformă din minerit a scos în evidenţă lipsa de unitate a vârfurilor acestui segment economic. Imixtiunile sindicale şi debranşarea puterilor locale de la această problemă economico-socială au determinat guvernele să plătească starea de linişte, prin acordarea de plăţi compensatorii. Structurile de conducere în mişcare au făcut comerţ cu această facilitate guvernamentală, dar şi-au îngrădit puterea, prin pierderea sprijinului mulţimilor de angajaţi. Angajaţii au văzut în liderii de sindicat pseudo-vârful de lance, iar liderii de sindicat foarte bine plătiţi s-au pus la dispoziţia directivelor politice amestecându-se până şi în exerciţiul parlamentar. Ultimul parlamentar în legătură directă cu mineritul a fost social-democratul Marcu Burtea, senator din 1996 până în vara anului 2000. Ales senator prin sprijinul lui Corneliu Vadim Tudor, sindicalistul Ilie Petrescu a stat 8 ani de zile în Parlament fără a reuşi să blocheze închiderea mineritului de subteran. Ion Ruşet şi Sever Militaru, parlamentari în exerciţiu sunt lideri ai sindicatelor din cariere, dar nici ei nu au o contribuţie deosebită în dezvoltarea mineritului, au însă meritul de a fi menţinut în activitate societăţile comerciale deschise pentru sprijinul disponibilizaţilor din minerit. Aceste societăţi, în ciuda tuturor controverselor i-au sprijinit pe mineri să poată să-şi întregească anii de pensie. Astăzi se va auzi pentru ultima oara în bazinul Văii Motrului Imnul Minerilor, ultima zi de producţie fiind înregistrată oficial pe 29 noiembrie 2012. De la această festivitate nu pot lipsi politicienii locali şi nici candidaţii. Teoretic se dă ultima stingere de lumină, lampa de mină de subteran putând fi folosită încă un an de zile, timp în care se va realiza efectiv închiderea minei. În exerciţiul amintirii din 1980 până în 1983 am lucrat printre minerii de la Lupoaia şi am prins zilele memorabile ale grevei din 1981. Despre acest eveniment s-au scris numeroase versiuni pentru că interesele timpurilor au constat şi în a proteja anumite personaje ale momentului. La Lupoaia minerii nu au intrat în subteran şi au pornit pe 19 octombrie împotriva regimului, nu după o bucată de pâine. Conducătorii lor, cei care fuseseră luaţi pe sus s-au oprit în centrul oraşului la restaurant şi s-au ascuns după perdele. Au plătit curajul nişte oameni simpli. Am trăit aceste evenimente pe viu, la fel cum am văzut securiştii fugind de furia minerilor dezlănţuiţi. Poate că şi unitatea minerească i-a inspirat pe politicienii postdecembrişti să închidă minele.