Un fleac! Ne-a ciuruit pe toţi …

Aşa cum era de aşteptat într-un fel, românii nu s-au trezit nici în cel de-al 12-lea ceas. S-au trezit ei, dar nu suficienţi. Luat una peste alta, românii dorm şi acum, şi vor mai dormi vreme bună de acum înainte, în acelaşi somn păgubos, în care i-a adormit Traian Băsescu, în urmă cu vreo opt ani. Ştiind cu ce fel de oameni are de a face, adică răbdători şi creduli, foarte alesul preşedinte a profitat de acest lucru, şi i-a manipulat aşa cum a vrut muşchii lui, atâta amar de vreme. Manipulatorul nu s-a mulţumit cu una, cu două, şi anume doar cu stânga unu, dreapta doi, el a căutat sfidarea şi umilinţa tuturor, ceea ce a şi reuşit, frâiele fiindu-i la îndemână. Şi ăle din Parlament, şi ăle din Guvern, şi ăle doamnei cu balanţa. A tras cât a vrut şi cum a vrut de ele, până s-a ales praful şi de pensii, şi de salarii, şi de învăţământ, şi de sănătate, şi de tineri, şi de bătrâni, şi de bolnavi, şi de persoane cu handicap, şi de tot, tot, tot. Nimic nu i-a scăpat lui Băsescu, până nu şi-a potolit setea nebună, de a-şi bate joc de întreg poporul român, de la primul până la ultimul. Ba, pardon, a scăpat doar camarila sa, servila sa camarilă, care de voie sau de nevoie, a mers şi va merge cu el, până în pânzele albe. Cu siguranţă, şi camarila sa a fost pusă la respect, ea îndurând o altfel de umilinţă, mai … secretizată. Revenind la poporul român, la acest popor răbdător şi credul, se poate spune că el, poporul, nu a tras cine ştie ce învăţăminte, din mocirlele şi fărădelegile prin care a fost târât. Dezinteresaţi de ce se întâmplă în jurul lor, sau ascultând sfatul „părintelui” Traian, românii nu au mers la vot. De fapt, nu au mers în număr suficient. Aşadar, cu buna voinţă a majorităţii românilor, Traian Băsescu a rămas să ne conducă ţara şi destinele ei, pe o perioadă de încă doi ani, de acum înainte. Dacă nici când îţi taie hrana, sănătatea, demnitatea, drepturile, nu îl înlături, atunci când? Dacă nici când te batjocoreşte şi te sfidează, când te umileşte şi îţi rânjeşte în faţă, nu îl dai jos, atunci când? Când o fi cuţitul la os, sula-n coaste şi sufletul la gură? Atunci? Să aşteptăm până atunci? Dacă aşa s-a decis, atunci hai s-o facem.