Sistemul medical din România, știe toată lumea, are niște lacune, și încă unele uriașe, când vine vorba de dotarea spitalelor cu aparatură sau chiar cu medicamente. Dar ce ne facem cu medicii, lipsa lor de profesionalism, de interes și chiar de umanitate sau empatie.
V-ați transformat în roboți, ați uitat să empatizați cu bolnavii, vă credeți Dumnezei?
Din păcate am fost pusă în situația de a ”umbla prin medici”(doar ca însoțitor), cum se spune popular, și nu mică mi-a fost mirarea să văd cum efectiv medicul nu se uită la tine. Sau dacă se uită, o face superficial, ca să fie, și apoi aproape că te poftește afară pentru că ”nu ești de competența lui”, ”nu sunteți de specializarea mea” sau ”eu nu mai pot face nimic pentru dvs”. Și pleci de acolo fără nicio rezolvarea și nici măcar cu o recomandare. Asta dacă te duci la stat.
Dacă mergi la privat, lucrurile se schimba puțin, dar nu prea mult. Ajungi la renumitul doctor X, venit de la București să ne rezolve și pe noi ăștia din provincie, și dai de un alt semizeu. Lucrurile decurg ușor mai bine decât la stat, dar nu cu prea mult. Informațiile le scoți cu greu din gura medicului și deși te vede că nu mai poți, nu te internează ci te trimite iar să-ți faci alte investigații (pe lângă ce deja aveai) și să te întorci la el. Plătești pentru 5 minute de așa zisă consultație, 350 lei și pleci cu moralul jos. Nu te mai întorci acolo, nu-ți permiți să-l plătești încă o dată pentru nimic.
Și stai acasă demoralizat pentru că trei medici consecutiv te-au ”refuzat”. Intri în depresie, iar boala se adâncește.
Oare în câte cazuri, medicii sunt autorii morali ai morții pacienților? Nu vom ști niciodată!
Un caz revoltător mi-a ajuns la urechi zilele trecute. Un copil instituționalizat a fost preluat de ambulanță după aproximativ o oră din momentul primului apel, pentru că nu găseau locația. Zic primul apel pentru a fost nevoie de 5 apeluri, timp în care copilul făcea niște crize cumplite. Oare ambulanțele nu sunt dotate cu aparate tip GPS? Și dacă chiar nu sunt, orice șofer din lumea asta are o aplicație pe telefon din categoria GPS.
Și ca să fie tacâmul complet medicul din spital refuză efectiv internarea copilului. A trebuit că personalul, care însoțea pacientul, să se certe efectiv ”doamna” doctor pentru internare și tratare. Niște nemernici!
De ce refuză internarea copiilor instituționalizați? Ați ghicit, nu are cine să-i aducă ”pachet” de acasă.
Din fericire măi găsim și MEDICI. Oameni empatici, cu răbdare pentru pacient, care nu numai că te tratează trupește, dar te vindecă și psihic. Și te duci acolo cu drag, chiar dacă tratamentul e greu. Dar faptul că-ți oferă SPERANȚĂ și un zâmbet la plecare, te face să te simți minunat.
Sincer am încredere în rezidenții abia ajunși în spitale. Poate vor reuși să schimbe ceva în sistemul medical, cel puțin la nivel uman.
Să avem sănătate!
