VIAŢA DE MINER ŞI (CHIAR) DE ENERGETICIAN

Valurile de protest de tot felul, care au avut loc de-a lungul istoriei minereşti, sunt într-o foarte mare măsură, justificate. Cu excepţia acelor mineriade, în care minerii au fost manipulaţi, putem spune că acţiunile cu caracter protestatar, au fost pe deplin justificate. Viaţa de miner, după cum se ştie, este una foarte grea. Munca în condiţii de subteran, unde atunci când intri, îţi faci cruce, fiindcă nu se ştie dacă te mai întorci, este una deosebit de grea. Acolo, minerii trăiesc o altă viaţă, pe care noi, cei de la suprafaţă, nici măcar nu ne-o putem imagina. Acolo se leagă o frăţie, care afară nu este posibilă. Acea frăţie, a fost determinantă şi în anul 1977, în Valea Jiului, şi în 1984, în Motru, atunci când minerii l-au înfruntat chiar şi pe temultul Ceauşescu. Chiar şi protestele post-decembriste au avut o logică, altfel minerii ar fi fost lăsaţi de izbelişte, aşa cum s-a încercat în repetate rânduri. Nici în munca din carierele de lignit, nu este uşoară, aici lucrându-se în multe cazuri, în condiţii de noroi, de risc maxim, cu nişte instalaţii şi tehnici învechite, care oricând pot pune viaţa oamenilor, în pericol. Despre energeticieni, pot spune că şi în acest domeniu se lucrează în condiţii de zgomot foarte mare, vuietul morilor de cărbune, al cazanelor sub presiune, a turbinelor, al generatoarelor, devenind adeseori, insuportabil. În urmă cu nouă ani, participând în Cluj Napoca, la Universitatea Babeş Bolyai, la o festivitate de absolvire, în care una dintre fiicele mele, devenea absolventă, am avut prilejul să asist în cadrul ceremoniei, la un discurs emoţional, care a stârnit lacrimile tuturor participanţilor. Extraordinara pledoarie a profesorului universitar, care lega ca un tot unitar, relaţia părinte – student – dascăl, s-a încheiat, spre surpriza generală, dar a mea în special, cu cântecul interpretat de acelaşi profesor, „Eu lucrez la Motru-n mină”! Evident că nu am rezistat ispitei, şi când am găsit prilejul, l-am întrebat, de ce tocmai acest cântec, la o festivitate de absolvire, aici în inima Ardealului? Mi-a răspuns că a trecut prin aceste locuri, preţuieşte şi respectă munca minerilor, pe care o consideră ca un simbol şi un reper, pentru oricare tânăr absolvent! Fără comentarii …