Viitoarea nostalgie după Băsescu

Cred că nici nu vor trece bine sărbătorile de iarnă, şi uşor, uşor, ne va cuprinde nostalgia după Traian Băsescu. Nici nu va putea fi altfel. Un personaj charismatic, imprevizibil, cu simţul umorului, Traian Băsescu este omul pe care simţi nevoia să îl mai vezi. Este adevărat că a fost un preşedinte activ, peste limitele legale şi constituţionale, preşedinte-jucător, aşa cum s-a autointitulat. S-a băgat şi acolo unde nu-I fierbea oala, de multe ori dând greş. A luat nişte măsuri antipopulare, în numele altora, a luat nişte decizii pe care nu trebuia să le ia, sau nici nu era atribuţiunea lui să se implie, a vorbit mai mult decât tranşant, poporului roman, şi atunci când nu trebuia să se bage. A provocat scandaluri, în mod repetat, pur şi simplu se hrănea din scandaluri. I-au reuşit multe stratagem neagreate de popor, dar a rămas tot … Băsescu. Cu toate astea, el va rămâne pentru români, preşedintele care ne-a condus timp de zece ani. Bun, rău, cum era, el a fost preşedintele nostru. “Ei, şi ce dacă a mai greşit, nici alţii nu au fost mai breji”, va zice lumea. De fapt, aşa şi este. Personal, am fost un critic statornic al lui Traian Băsescu. Am avut şi motive. Aş spune doar, fără să intru în amănunte, că a abuzat de funcţie, ori de câte ori a avut prilejul. Chiar dacă nu l-a avut, şi l-a făcut. Cu toate astea, Băsescu rămâne un personaj simpatic pentru români, un personaj căruia i se va duce dorul. De ce, nu ştiu, dar cu siguranţă aşa va fi. Nu aş vrea să-l văd condamnat, deşi le-a căutat cu lumânarea aprinsă, le-a făcut cu mâna lui, în mod repetat. Briza mării, bate a condamnare pentru el şi apropiaţii lui, dare u nu aş dori să se întâmple asta. Aş dori să-l văd bine ancorat într-o opoziţie pur-constructivă, fără scandaluri. Dar fiind vorba despre Băsescu, este greu de văzut aşa ceva …