Ziua Z în România

Cu siguranţă, ziua de duminică 29 iulie este o dată care „nu mai vine-o dată” şi „care nu mai trece-o dată”. Tot cu siguranţă, acest moment va fi unul de referinţă pentru istoria modernă a României. De ce?. Vor zice unii, de ce o aşa de mare importanţă acordată unui plebiscit, că doar au mai fost asemenea momente, iar acest an fiind unul al alegerilor, mai sunt şi alte evenimente care să concureze cel puţin la ziua anului. Răspunsul se găseşte în necesitatea unei adevărate schimbări. S-a tot trâmbiţat în perioada istoriei post-decembriste, că este nevoie de o schimbare, dar adevărata schimbare nu a venit nicicum. Toată lumea a vorbit şi a sperat, dar marea schimbare, mult sperata şi dorita schimbare nu s-a produs. Referitor la epoca băsesciană, cu toţii am fost martorii unui preşedinte care şi-a depăşit total atribuţiunile, un preşedinte, mai îndată cu calităţi şi apucături de dictator, decât a unui om politic ancorat în realităţile interne şi internaţionale, un luptător pentru drepturile omului, un român pentru români. Tocmai de aceea susţin ideea că noul preşedinte al românilor, indiferent care va fi acela, fiindcă Băsescu cu siguranţă nu va mai fi, nu va mai repeta greşelile trecutului. Nici nu mai are cum, chiar dacă ar mai încerca. Despre un preşedinte-jucător, nici nu mai încape vorba, fiindcă acel personaj nici nu are ce să caute într-o republică parlamentară, despre un preşedinte al scandalurilor, al învrăjbirii între oameni sau instituţii, iar nu se mai pune problema, fiindcă rezultatele s-au văzut. Despre un preşedinte corupt, sau îngăduitor cu ţeparii, nici atât, având în vedere că zăngănitul cătuşelor se aude tot mai strident şi mai aproape de sfera politicului. Noul preşedinte trebuie să fie UN PREŞEDINTE ADEVĂRAT! Să fie un adevărat arbitru între puterile statului, să reprezinte ţara acolo unde trebuie şi când trebuie, şi nu când vrea el, să fie un om cu suflet pentru poporul său, să apere cu adevărat interesele ţării şi ale cetăţenilor, să fie un pacifist nu un învrăjbitor. Şi multe altele pe care Constituţia României i le conferă. A venit timpul când nu se mai poate merge după bunul plac al unuia sau altuia. Ziua de 29 iulie trebuie să fie un punct de încheiere şi unul de plecare. Românii au răbdat destul. Nu mai au nevoie de un viitor la indigo cu trecutul. Nu vor altceva, decât o normalitate, o atenţie, un respect, nu o sfidare. Doar atât, şi nimic mai mult.