Cormoranii, duşmanii pisciculturii

0
71

În ultimii ani, cei mai mari dăunători ai pisciculturii se pare că sunt cormoranii. Păsări şirete şi inteligente, pescuiesc cu uşurinţă scufundându-se în râuri, lacuri şi chiar amenajări piscicole, mănâncă aproape un kilogram de peşte pe zi. Aceste păsări dăunătoare pisciculturii şi pescuitului sportiv sunt protejate european începând cu anul 1979, atunci fiind pe cale de dispariţie.
O luptă pierdută?

Fiind parte din bătranul continent, noi, românii, trebuie să ne aliem cerinţelor şi legilor europene. Dacă Europa zice că sunt specii protejate, păi e musai să le protejăm, başca mor uneori conaţionali de-ai noştrii plimbaţi dintr-un spital la altul. Nu contează că un câine vagabond muşcă un copil sub privirile neputincioase ale mamei sale. Trăim în România unde speciile dăunătoare sunt protejate. Noi suntem atenţi cu ciorile şi câinii vagabonzi şi suntem foarte sensibili la problemele lor având mare grijă să nu cumva să supărăm Europa cu vreo încălcare de norme.
Sunt un ecologist convins, fiind înscris chiar într-o organizaţie ecologistă importantă unde fac acţiuni de voluntariat şi, în fiecare zi, mă lovesc de imagini clădite pe nepăsarea autorităţilor faţă de natură. Fiind pescar e normal să fiu revoltat când văd că pe zi ce trece populaţia piscicolă scade văzând cu ochii. Motivele sunt multiple: poluare, braconaj, pescuit industrial şi acum mai avem o problemă: cormoranii. Pe raza judeţului, în ultimii ani, am urmărit evoluţia şi adaptarea aceste specii de păsări în zona noastră. Dacă acum trei-patru ani erau în jur de 10-20 exemplare, anul acesta s-au format două stoluri alcătuite din circa 300-400 în fiecare cârd. Aceste cârduri circulă de-a lungul Jiului dinspre Dunăre până în gura defileului şi chiar pe defileu. Sălăşuiesc în zone sălbatice şi vânează îndeosebi în grup, făcând prăpăd în rândul peştilor, indiferent de specie. Dacă ne apucăm să calculăm cantitatea de peşte consumată zilnic de aceşti dăunători, nu ne miră de ce a scăzut atât de mult populaţia piscicolă din apele noastre.

In Franţa, vânaţi controlat

Veţi spune că natura îşi crează un echilibru şi aceste păsări fac parte din natură. Dar sistemul este deja dezechilibrat, în special pe râul Jiu, unde poluarea şi braconajul au ajuns la cote alarmante. Golirea barajelor se face prin telefon din ordine venite de “sus”, peştele şi icrele se uscă pe nămolul rămas iar noi, pescarii, contribuim la buget prin taxele plătite anual. Din cotizaţia noastră se populează cu peştele care moare în urma deversării barajelor şi putem spune că, tot din cotizaţia noastră, traiesc bine nişte cetăţeni carora nu le pasă de natură câtuşi de puţin. Să revenim la cormorani. În Franţa, potrivit cotidianului Le Figaro, a devenit un adevărat flagel înmulţirea cormoranilor, mobilizând deputaţi francezi şi europeni, zeci de echipe de cercetare din lume, făcând să se elaboreze planuri de acţiune şi de luptă împotriva acestora. Cormoranii au devenit, la francezi, “cauză”, la noi în ţară se pare că nimeni nu vede aceste probleme cauzate de cormorani. Ştim doar că sunt protejaţi şi atât. De câţiva ani, cu tot statutul lor de păsări protejate, în Franţa au fost autorizate vânătorile cu cote stabilite şi cam 32.000 de cormorani pot fi vânaţi în fiecare an. Poate mai puţin mediatizate decât lupii sau urşii, aceste păsări ilustrează perfect dificultatea relaţiilor între om şi activităţile sale, pe de-o parte, şi fauna sălbatică, de cealaltă parte. Înmulţirea lor excesivă ameninţă cu adevărat specile de peşti aflate în apele Gorjului.

Vreme bună şi fir întins vă doresc, dragii mei pescari gorjeni.
Cu respect pentru redacţia Impact în Gorj. Claudiu Fiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here