„Delta” din Gorj

1
112

Se ştie foarte bine faptul că mulţi dintre pescarii gorjeni, datorită serviciului, problemelor financiare şi a altor impedimente, au timp liber limitat iar numărul orelor petrecute pe malul bălţii, la pescuit, este destul de mic. Pentru aceştia o şedinţă de pescuit, în afara graniţelor judeţului sau chiar şi undeva mai departe, în Gorj(Gârbov, Turceni etc) poate reprezenta un „lux”, atât din punct de vedere financiar (se ştie că pentru o astfel de şedinţă trebuie să bagi mâna destul de adânc în buzunar ), cât şi din punct de vedere al timpului(treburi în gospodărie etc).

Deşi puţine, sunt totuşi câteva soluţii pentru şedintele scurte de pescuit pe raza municipiului Târgu-Jiu. Se poate opta între pescuitul mrenei şi mai ales cleanului pe cursul principal al Jiului(atunci când debitul acestuia ne permite), pescuitul ştiucii(atât cu peştişori vii cât şi cu năluci), dar cu precădere şi majoritatea pescarilor practică pescuitul staţionar, folosind diferite metode, al carasului. Lacurile de acumulare ale barajelor de la Piaţa Centrală si C.A.M., canalul de refugiu de la Turcinesti, precum şi lacul de la poligonul de tragere reprezintă locurile „ideale” pentru pescuitul carasului. Se poate pescui la feeder(cu momitor), match(lansetă cu plută la distanţă mare), dar mai ales cu varga. Nada preferată este cubuleţul de mămăligă, dar şi râma sau viermuşii pot da rezultate.

Personal, pentru o şedinţă scurtă de pescuit, prefer pescuitul cu varga cu precădere în ultimele două zone mai sus amintite. Asta poate şi datorită faptului că de canalul de refugiu şi lacul de la poligon mă leagă foarte multe amintiri frumoase. În timpul liceului şi al facultăţii atunci când „partea financiară mă ţinea legat” îmi luam undiţele în mână şi frumuşel, pe jos, mă duceam la pescuit. Cu 10-12 ani în urmă eram doar o mână de pescari, localnici, care cunoşteam aceste zone. Pescuiam la râmă cu fire groase(0.20-0.25) plute de cocean, destul de grele şi cârlige mari(nr.8 şi nr.6), dar prindeam peşte, numai caras, dar exemplare destul de mari iar despre cantităţi nici nu mai vorbesc. Primăvara, când Jiul venea mare „tot carsul” se trăgea pe canal, dar mai ales în lacul de la poligon şi anume în spatele digului unde se opresc gloanţele (la „biuta” denumire populară) iar de acolo de fiecare dată veneam acasă cu „juvelnicele” pline. Ceva însă trebuia să se întâmple pentru a ne încurca nouă socotelile şi mai întâi un băiat din 9 Mai a dat lovitura pe canal(a prins vreo 20 kilogram de caras) iar vestea s-a răspândit şi pescarii au „invadat” zona, parcă tot mai mulţi în fiecare an (câteodata sâmbata şi duminica dacă te uiţi de pe podul Jiului, poti crede că la poligon e târg auto), apoi vreo 2-3 ani mai târziu o cisternă cu substanţe toxice s-a răsturnat pe defileul Jiului şi de atunci numai „nenorociri”: goliriea barajului datorită secetei sau problemelor tehnice, plase monofilament, etc încât de multe ori ne mirăm de unde mai este peşte.

În prezent, datorită faptului că în Jiu nu se mai spală cărbune acesta vine limpede iar pescuitul se practica doar cu linii fine şi cu precădere la mămăligă. Aici interevine „talentul” fiecăruia de a „prepara” mămăliga şi în funcţie de consistenţa acesteia se poate pescui atât la cubuleţ cât şi la „biluţe”. Din păcate nu am o reţetă pentru „mămăliga de caras”, însă un prieten(care mă însoşeşte la aproape fiecare şedintă) face mămăliga „la ochi”, fără să aibă cantităţi stabilite şi fără alte ingrediente „secrete”, doar mălai şi apă şi de fiecare dată îi iese şi mai ales prindem peşte cu ea, aşa că în această privinţă vă doresc „spor la încercări”.

În această perioadă a anului, canalul, dar şi lacul sunt pline de buruiană încât pescuitul cu lanseta este practic imposibil, de aceea pescuitul se practică doar cu o singură vargă(când trage peştele nu poţi face faţă la una iar când nu poţi să ai 10, rezultatul este acelaşi), atât de pe mal, dar mai ales din barcă(rezultate mai bune din barcă).

Ultimele trei şedinţe de pescuit au însemnat pentru mine două „succese” şi o „croazieră” pe lacul de la poligon, unde mai ales în „spate la biuta” peisajul se apropie de cel al Deltei Dunării: canale mărginite de trestie, pomi căzuţi în apă etc. Peisajul se poate admira, atât din barcă, cât şi de pe mal(un pic mai complicat se trece prin apă sau se ocoleste prin pădure). Printre vieţuitoarele, care se pot admira aici sunt şi broaştele ţestoase destul de mari, care uneori îţi pot oferi şi ele un dril spectaculos.

Revenind la cele două şedinţe „încununate de succes” pot să spun că am prins din barcă vreo 4-5 kilograme de caras, dar şi câţiva ciortănei şi teni, care au fost eliberaţi şi care sper că în timp să se întoarcă la „eliberatorul” lor atunci cand vor avea greutatea şi dimensiunile corespunzătoare.
Acelaşi lucru vi-l sugerez şi dumneavoastră dragi prieteni pescari (să eliberaţi necondiţionat ciortanii şi tenii) şi am certitudinea că în câţiva ani şi cu „ajutorul” crapului-fitofag, care sper să ne cureţe de buruiană lacul şi canalul, vom avea şedinţe spectaculoase de pescuit şi la noi în zonă.

Fir întins!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here