spot_img
9.3 C
Târgu Jiu
joi, martie 28, 2024
Altele
    AcasăFir ÎntinsOBLEŢII JIENILOR

    OBLEŢII JIENILOR

    Avem un lac, ce facem?

    Dunărea are cota de inundaţie depăşită, apele sunt tulburi şi umflate rău. Oltul nu mai are ce oferii pescarilor, datorită braconajului intensiv cu “paraşute”. Au reuşit oare braconierii să decimeze peştele din Olt în numai un an de braconat cu paraşuta? Se pare că da, deoarece pescarii sportivi care se duc la Olt povestesc numai despre tehnici de braconaj, de peşte nu prea se vorbeşte. Aveam o zi liberă şi doream să ies puţin pe apă, o şedinţă de pescuit la paşnic era singura oportunitate, în condiţiile în care apele erau neprielnice pescuitului la răpitor. Echipat cu o bologneză uşoară şi o linie fină, am plecat către barajul ce trece prin oraşul nostru. Iniţial am fixat ca locaţie zona Parcului Central. Vroiam să fac câteva fotografii cu peşti prinşi la 50 metri de o mare capodoperă a meşterului iubit, Brancuşi, la Masa Tăcerii.
    Multe s-au schimbat şi din ce am văzut se vor mai schimba, însă oamenii raman la fel. Am văzut mândre case pe marginea lacului de acumulare, cu gardurile întinse până la mal, obturând astfel accesul către apă, unde se afla o resursă pentru care noi, cei 2-3 mii de pescari gorjeni, plătim o cotizaţie anuală. Am mai vazut şi canalizarea ce curge dinspre vilele respective alimentând lacul cu dejecţii şi umplând aerul cu un miros greu de suportat. Am mai văzut un grup de turişti veniţi să vadă celebrele sclupturi brâncuşiene, dar care făceau fotografii la mizeriile din apa lacului. Dacă treceţi prin zonă, puteţi verifica cele scrise mai sus, în plus mai puteţi vedea şi insula din mijlocul lacului, unde se pare că un afacerist ridică o construcţie. Sătul de aşa peisaje unde mitocănia şi mizeria se amestecă cu arta şi istoria noastră locală, îmi vine să o iau la vale şi chiar o iau.

    Barajul de obleţari

    Ajung în aval de porţile barajului, unde încerc să prind ceva scobar sau mreană vânătă (jumugă). Fluctuaţiile dese ale debitului, datorită uzinării din hidrocentrală, mă obligă să părăsesc locaţia şi urc pe baraj în faţa porţilor, unde este mai liniştită apa. Acolo găsesc câţiva pescari foarte pricepuţi în tehnicile pescuitului la plută. Se prindea oblete frumuşel, deşi condiţiile atmosferice nu prea erau de partea noastră. În perioada rece, obletele trage mult mai bine dacă este o zi cu soare. Atunci cârdurile de obleţi urcă la suprafaţă şi devin mai lacome. Am facut un amestec de 30% şrot de floarea soarelui, 30% Benzar Ice, 30% TTX şi 10% faină de oase şi un pliculeţ de capuccino instant. Amestecul l-am făcut moale, pentru a creea un nor de nadă pe locul vizat, aruncând ritmic bulgăraşi de nadă de dimensiunea unei nuci. Am folosit ca momeală larve de chiromonide şi viermuşi puse pe un cârlig nr.18. Pentru oblete cea mai indicată este folosirea unei vergi, e mult mai uşor şi mai simplu de folosit decât o bologneză. Cum eu nu aveam la îndemână o vargă, m-am chinuit cu bologneza şi am cam rămas în urma celor lângă care pescuiam. Îmi place tare mult să pescuiesc la oblete datorită ritmului intens dar poate şi din cauză că eu consider obletele prăjit un deliciu. Crocanţi şi bine rumeniţi, stropiţi cu mujdei de usturoi, alături de o bere rece, sunt de nerefuzat. O şedinţă de pescuit nu poate fi decât reuşită atunci când pescuieşti lângă pescari cu experienţă şi caractere pozitive. Acei pescari de pe baraj mi-au întărit convingerea că pescarul sportiv este cel mai bun paznic al apelor, ei sunt poate ultima redută a blocării braconajului în apele noastre.

    Dragi pescari jieni, vă dorim sănătate şi fir întins la pescuit.
    Cu respect pentru redacţia Impact în Gorj. Claudiu Fiu.

    Te-ar mai putea interesa

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Prins furând

    „Jefuit” de soție

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: