Să deschizi ochii într-o viaţă, fără să simţi căldura celei care ţi-a dat viaţă, este un lucru greu de imaginat, pentru cei care nu se află într-o asemenea situaţie. Însă, din nefericire există şi au existat multe asemenea suflete care au păşit într-o lume fără să aibă sprijinul propriilor părinţi. Unul dintre aceşti copiii care a fost abandonat de mic într-un orfelinat îşi strigă acum durerea. Tânărul, acum în vârstă de 20 de ani, îşi caută cu disperare părinţii, nu pentru a le cere socoteală, ci pur şi simplu, pentru a-i privi în ochi.
A fost abandonat de propria mamă, într-un orfelinat, când avea doar trei luni. A crescut printre mulţi alţi copiii părăsiţi, dar a sperat că îşi va putea găsi părinţii, care l-au aruncat în „voia sorţii”. Marius Baldovin are acum are 20 de ani, este student la o facultate din Petroşani, cântă muzică populară şi speră că cea care i-a dat viaţă să-i dea măcar un semn. Nu a avut ocazia niciodată să spună „mamă”, deşi îşi doreşte cu ardoare să-l poată rosti în faţa celei care l-a adus pe lume. Nu a fost înfiat vreodată, dar a reuşit să se numere printre copiii care îşi doresc să ajungă cineva în viaţă. La vârsta de 10 ani a început să-şi caute părinţii, fără avea însă nici un rezultat, în ciuda eforturilor făcute. „Aveam trei luni când părinţii m-au abandonat în ghearele sorţii fără să le pese ce voi ajunge în viaţă. Am crescut alături de ceilalţi copii abandonaţi, dar eu am avut o ambiţie de fier. Mi-am dorit să-mi cunosc părinţii, încă de la vârsta de 10 ani. Nici până acum nu am reuşit mare lucru. Ştiu doar nişte nume scrijelite pe certificatul meu de naştere şi atât”, îşi începe Marius Baldovin povestea tristă a vieţii sale.
În cântecele sale îşi strigă păsul
Anii au trecut, iar Marius, copilul oropsit, a reuşit să se numere printre tinerii care vor să ajungă departe. Şi-a descoperit talentul şi îndrumat de prieteni a ajuns să studieze la Şcoala Populară de Artă. Un al doilea pas important din viaţa sa l-a făcut atunci când a fost acceptat la o facultate din Petroşani. „În urmă cu trei ani am început să cânt muzică populară. Prietenii mi-au fost alături şi cu ajutorul unei doamne din Motru am reuşit să mă afirm prin cântecele mele. Unele sunt mai triste, altele mai vioaie. Acum sunt student în primul an la asistenţă socială. Îmi doresc să pot ajunge să ajut şi eu la rândul meu copiii care ajung prin orfelinate la fel cum a fost şi eu”, mai povesteşte Marius, din reuşitele sale, în ciuda faptului că provine din orfelinat. Tânărul este hotărât să răzbată greutăţile vieţii şi să-şi atingă scopul. Mai mult decât atât, este încrezător că va veni ziua în care îşi va găsi părinţii, cei pe care îi caută fără încetare.
