Și-a dorit să devină medic veterinar, însă viața i-a scos în cale alte oportunități, iar alegerile făcute au fost de succes. Este povestea Andreei Maioreanu, tânăra care în doar un an a reușit să devină campioană la squash. Sportul este mai puțin popularizat și practicat în România, însă fiica lui Andrei Maioreanu, consilier județean, l-a descoperit în urmă cu mai bine de un an și jumătate, iar de atunci a obținut numeroase performanțe.
Din iubire pentru animale, tânăra ar fi vrut să fie veterinar
Andreea Maioreanu are 25 de ani, iar din primăvara anului trecut practică squash-ul, un sport asemănător cu tenisul. Deși în copilărie și-ar fi dorit să devină medic veterinar, tânăra lucrează într-un domeniu extrem de diferit față de cel visat. Este funcționar public în București și se specializează în „Comunicare și relații publice”, iar cea mai mare pasiune a acesteia este sqash-ul.
Reporter: Când ți-ai descoperit pasiunea pentru squash? De la ce vârstă practici acest sport?
Andreea Maioreanu: Pasiunea pentru squash am descoperit-o în primăvara anului 2014, așadar, practic acest sport de puțin timp.
Rep.: Ce premii ai obținut până în prezent?
A.M.: După ce am început să mă antrenez și să particip la din ce în ce mai multe concursuri naționale, desigur că au apărut și premiile de natură financiară, însă sunt alte premii pe care le-am câștigat, care nu pot fi estimate și nici pierdute și anume prietenia, respectul și nu în utimul rând, locul într-o comunitate cu oameni extraordinari și pasionați.
Rep.: Practici și o altă meserie sau vrei să te axezi doar pe squash?
A.M.: Squash-ul pentru mine este și va fi o pasiune de care sper să nu „scap” toată viața, nu văd acest sport ca pe o meserie.
Pe podium la „Romanian Open Squash”
Rep.: Ce dificultăți ai întâmpinat până acum în acest sport? Care a fost cel mai greu moment? Dar cel mai frumos?
A.M.: Squash-ul este un sport care te solicită enorm atât fizic, cât și psihic. Momente grele pot apărea la fiecare meci, important este să înveți să le gestionezi pentru a face un joc cât mai bun. Cel mai frumos moment a fost anul acesta, în luna noiembrie, când am reușit să urc pe podium la cel mai prestigios concurs din România, respectiv „ Romanian Open Squash”, care a avut loc la Cluj. Spun că a fost cel mai frumos moment pentru că, din punctul meu de vedere, atmosfera de acolo este unică. Un teren de sticlă amplasat în Iulius Mall, jucători de renume, organizatori care își merită toate laudele, privitori curioși care se opresc câteva momente și admiră fenomenul și nu în ultimul rând, un val de prietenie și de voie bună care te înconjoară în fiecare moment.
Vrea să popularizeze squash-ul
Rep.: Cât de cunoscut este acest sport? Ți se întâmplă atunci când spui cuiva ce sport practici să te întrebe: „Ce sport este acesta?”
A.M.: Squash-ul în România a luat amploare acum câțiva ani, nu este un sport atât de cunoscut înca, dar sunt ferm convinsă ca va fi din ce în ce mai dezvoltat. Există Federația Română de Squash care își va face treaba cu profesionalism, există SquashMania.ro care este, din punctul meu de vedere, motorul comunității de squash și, nu în ultimul rând, există iubitori de squash printre care avem și foarte mulți juniori talentați, gata să cucerească terenurile din întreaga lume.
Susținută de părinți necondiționat
Rep.: Cum au reacționat părinții tăi când au auzit, pentru prima dată, că dorești să practici acest sport? Au fost reticenți?
A.M.: Părinții mei m-au susținut mereu în tot ce fac, așa că și de aceasta data mi-au fost alături din toate punctele de vedere.
Pe locul al III-lea în clasamentul național
Ambiția și munca Andreei Maioreanu a făcut ca și rezultatele să fie pe măsură. Deși practică acest sport de doar un an și jumătate, tânăra se află deja pe locul al III-lea la nivel național.
Rep.: Care sunt planurile tale cu privire la acest sport?
A.M.: Momentan sunt pe locul III în clasamentul național, însă obiectivul meu este să joc la cât mai multe concursuri internaționale pentru a învăța de la cei mai buni. Îmi doresc să practic acest sport toată viața, să fiu mereu la fel de pasionată și m-aș bucura dacă aș putea să ajut la promovarea și popularizarea squash-ului în România.
A jucat handbal
Însă squash-ul nu este primul sport practicat de Andreea. Aceasta a cochetat și cu handbal-ul, dragostea pentru acest sport fiind moștenită de la tatăl său.
Rep.: Ai practicat și un alt sport de-a lungul anilor?
A.M.: Am cochetat cu mai multe sporturi, cel mai mult am practicat handbal, însă mereu voi alege un sport individual precum squash-ul în detrimentul unui sport de echipă. În general, îmi place să fac sport și să am grijă de sănătatea mea, dar așa cum am mai zis, nu aș practica un sport ca pe o meserie, gândurile mele sunt îndreptatate spre domeniul în care activez, administrație publică și europeană.
„Anii copilăriei și-au pus amprenta asupra vieții mele”
Chiar dacă locuiește în capitală, fiica lui Maioreanu este legată sufletește de Târgu-Jiu. Ea își aduce cu drag aminte de locul copilăriei.
Rep.: În altă ordine de idei, aș vrea să îmi spui câte ceva și despre viața ta personală. Unde ai copilărit și cum îți amintești acei ani ai copilăriei?
A.M.: Am copilărit în Târgu-Jiu, înconjurată de o familie frumoasă și de prieteni de care am rămas legată până în prezent. Anii copilăriei și-au pus amprenta asupra vieții mele, a fost o perioadă foarte frumoasă, pe care am trăit-o din plin și nu aș schimba absolut nimic din viața mea.
„Vreau să studiez cât mai mult”
În ceea ce privește viitorul, tânăra gorjeancă își dorește să investească în educația sa și să devină din ce în ce mai bună în domeniul în care activează.
Rep.: Ce îți dorești să faci în următorii ani pe plan profesional și personal?
A.M.: Îmi doresc să acumulez cât mai multe cunoștințe, să studiez cât mai mult, să am specializări în domeniul în care activez și să îmi placă mereu ceea ce fac.
Rep.: Care este cel mai mare vis al tău?
A.M.: Până acum, mi-am îndeplinit toate visele, aștept să construiesc altele.
Rep.: De ce îți este cel mai teamă în această viață?
A.M.: Cred că nu ar trebui să trăim cu temeri, dar de noi înșine ar trebui să ne fie teamă de cele mai multe ori.
Rep.: Dacă ai mai avea doar o zi de trăit ce ai face?
A.M.: Aș zâmbi!
