Nicu Alifantis, unul dintre cei mai valoroși artiști români, a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook după concertul susținut duminica trecută la Târgu Jiu. Cântărețul mărturisește că a avut mari emoții, pentru că a fost primul spectacol susținut în acest an: „M-am trezit la 6, deși îmi pusesem telefonul să sune la ora 8, după nici 3 ore de somn. Emoții aidoma primei plecări în tabără în copilărie. Bagajul era făcut, ceea ce nu-mi prea stă în fire. La 10 au apărut colegii. Cafele, șuberek, glume, mai mult sau mai puțin pandemice, măști, dezinfectant, “Mona”…
Pornim spre Tg-Jiu. Primul spectacol în gașcă din 20 decembrie 2019. Autostradă, Dealul Negru (încă nu i-au schimbat numele!), ignorăm micii de Dedulești (prea multă lume), Vâlcea, stânga spre Tg-Jiu. Ajungem la Pădurea Colorată de la Poienari unde ne aștepta Mihai Țopescu. Covor roșu la intrarea în codru, țuică marca „Țopescu” trasă de două ori, ambalată într-un recipient cu totul special despre care mai bine schimbăm vorba…
După această veselă pauză reluăm drumul și ajungem la destinație. Oprim direct la Teatrul de Vară. Suntem întâmpinați de Cosmin Brehuță și Iani Gârbaciu de la Teatrul „Elvira Godeanu”, organizatorii evenimentului. Arena mare, 1400 de locuri, goală, străjuită de tei uriași, câțiva tehnici, echipament, soare, căldură mare, instalăm instrumentele (mai mult Marinică și Victor), acordaj, probe sunet. Era deja ora 4 după-amiază.
Plecăm la pensiunea „Casa Danielescu” a domnului Dumitru Contoloru. Cazare, masă tihnită în grădină sub un nuc imens, veverițe, pisici, personal amabil și cu mult umor. După ora 6 ne retragem în camere, dușuri, odihnă de voie.
La 8 și un sfert plecăm spre locul faptei stăpâniți de emoție și, mai ales de curiozitate cum va decurge spectacolul. Echipa Teatrului ne întâmpină. Tineri, frumoși, îmbrăcați în negru, toți purtând măști și tricouri inscripționate cu logo-ul instituției. Spectatorii începuseră deja să vină în grupuri mici. Aveau orele de acces trecute pe bilete. Purtau măști, deși evenimentul era în aer liber, erau termoscanați, li se dădeau dezinfectant pentru mâini și măști celor ce nu aveau. Oamenii erau răspândiți pâlcuri, pâlcuri, cu spații de câte două rânduri goale în față și în spate, și câțiva metri stânga-dreapta… Părea că totul, artiști și public erau personaje dintr-o punere în scenă a unui regizor ciudat, cam dus cu capu’.
La 21 și 10 minute se dă gongul pentru începerea spectacolului.
Privind de pe scenă imaginea era destul de stranie, după un timp însă, noaptea s-a lăsat peste noi și am intrat în starea normală. Îi simțeam cum freamătă, cântă, se bucură, de parcă erau lângă noi în ciuda distanțelor deloc prietenoase. Am cântat cu o bucurie greu de descris, deși pauza până la acest concert s-a făcut ușor simțită. Peste tot Teatrul de Vară adia ușor, aproape nesimțit, vântul, dar prin noi, cei de pe scenă și cei din sală, clocotea dragostea de viață.
La 11 noaptea s-a încheiat, ne-am spus noapte bună cu speranța de… pe curând!. A fost o gură uriașă de oxigen spectacolul de la Tg. Jiu, și pentru asta, noi cei de la Zan (Virgil, Răzvan, Relu, Lyuben, Victor, Marinică), mulțumim organizatorilor și publicului că ne-au fost alături. Fac aici o paranteză și spun că ne pare nespus de rău că Sorin Voinea și Mihai Neniță nu ne-au fost alături fiind plecați din țară cu familiile, lucru absolut de înțeles. Aș fi putut spune cu sufletul împăcat că turneul aniversar de 25 de ani al trupei ZAN a început!…
Ecoul întâmplării s-a prelungit târziu în noapte peste sufletele noastre. Nu mai simțeam nici oboseala duminicii ce tocmai trecuse, nici puținele ore de somn de dinainte. Astfel am realizat cât de puțin le trebuie artiștilor și unor oameni să se bucure cu-adevărat de viață…“.
