Și-a dorit enorm să devină jurnalist, dar ceea ce i-a fost scris în cartea vieții a făcut-o să devină o femeie de succes. A renunțat la visul de a lucra în presă și a urmat Univeristatea de Muzică, iar viața i-a oferit numeroase oportunități de a se dezvolta ca om și interpret. Este povestea Mariei Beatrice Băndoiu, o gorjeancă a cărei ambiție nemărginită a făcut-o să își dorească lucruri pe care Gorjul niciodată nu i le-ar putea oferi. Adolescentă fiind, și-a pus toate visurile într-o valiză și a plecat în capitală, iar roadele muncii sale au fost atât de apreciate încât tânăra a ajuns să lucreze la un radio de stat, iar noul proiect muzical îl realizează cu artiști din Chișinău.
Primul spectacol a îmbolnăvit-o
Reporter: La ce vârstă ai ajuns prima dată pe o scenă?
Maria Beatrice Băndoiu: Nu îmi aduc aminte exact vârsta, dar cred că era prin clasa a V-a, la Casa Armatei din Târgu-Jiu, într-un spectacol organizat de Școala Populară de Artă, acolo unde eu eram elevă în primul an.
Rep.: Cum ai resimțit acel moment?
M.B.B.: A fost o experiență super emoționantă, cred că cea mai emoționantă din viața mea. Imediat după m-am și îmbolnăvit, iar medicul la care am fost mi-a spus că din cauza emoțiilor am avut o reacție, am făcut zona zoster și se zice că asta este una din cauzele posibile. Am trăit momentul acela la intensitate maximă.
Rep.: Ce te-a emoționat atât de tare?
M.B.B.: Era un spectacol unde în public se aflau oameni pe care eu îi cunoșteam, erau colegi de-ai tatălui meu, de armată, de la unitatea militară unde lucra el și atunci presiunea a fost mare. Cred că ăsta a fost și motivul pentru care eu m-am aflat în acel spectacol, nu știu cât de pregătită eram eu atunci la nici măcar un an de pregătire.
O dragoste nemărginită pentru cântat
Cei care i-au descoperit pasiunea pentru muzică au fost părinții, astfel că imediat au făcut și pașii necesari pentru ca fiica lor să nu rateze șansa de a ajunge ceea ce este astăzi, un artist de muzică populară.
Rep.: Cine te-a descoperit? Cine a sesizat că ai acest talent?
M.B.B.: Părinții mei au sesizat, nu știu dacă a fost vorba de talent pentru că nu era atât de evident la început sau dacă a fost așa mult talent brut, dar cert este că mi-a plăcut dintotdeuna să cânt și foarte mult timp din viața mea în perioada aia era alocat cântatului. Îmi făceam temele cu muzică, dansam, aveam foarte multe înregistrări video de la televizor, îmi înregistram spectacole intergral și știam coregrafia, versurile muzica. Era evident că aveam o pasiune foarte mare pentru asta. șa au sesizat ei. Tatăl meu se mutase la o unitate din Curtișoara iar acolo era un coregraf de dansuri, omul lucra în armată iar în timpul liber era coregraf de dansuri populare. Tatăl meu i-a povestit că sunt pasionată, cânt frumos, se lăuda și el cu mine. La un moment dat l-am întâlnit pe acel domn, am vorbit și mi-a spus că are o cunoștință care este profesoară de muzică. Întâmplător, profesoara de muzică la care am fost, Emilia Dragotoiu Nanu, era în primul an de profesorat, până atunci avusese alte job-uri.
Și-ar fi dorit să devină jurnalist
Rep.: Apoi au urmat ani frumoși, ai lansat un album și ai plecat în București. De ce nu ai rămas în Gorj?
M.B.B.: La un moment dat, prin clasa a XII-a, fix la sfârșitul clasei, am luat decizia să fac Facultatea de Muzică, deși până atunci am respins ideea asta pentru că așa consideram atunci că nu este necesar pentru un interpret de folclor să știe note muzicale, teoria muzicii și alte noțiuni de genul acesta.
Rep.: Și ce anume îți doreai dacă nu muzică?
M.B.B.: Până în clasa a XII-a, când eram întrebată ce o să fac, spuneam că vreau să merg la Jurnalism. Îmi plăcea foarte mult să vorbesc și participasem la emisiuni de folclor, interviuri. Atunci am considerat că mă descursc și că aș putea face față și de cealaltă baricadă. Apoi, într-o manieră pe care nu știu să o explic, am renunțat definitiv la idee.
A luptat pentru ca visul să i se îndeplinească
Iar imediat ce a decis că vrea să urmeze glasul muzicii, Maria Beatrice și-a luat în serios intenția așa că s-a pregătit intens pentru a recupera anii în care a considerat că o școală de muzică nu este atât de importantă pentru evoluția sa.
Rep.: Având în vedere că te-ai hotărât pe ultima sută de metri să mergi mai departe în domeniul muzicii, ai avut ceva emoții că ai putea întâmpina probleme?
M.B.B.: Da, dar am intrat printre primii și m-am și menținut așa. Am fost pregătită timp de un an de profesorul Florin Berculescu de la Liceul de Muzică. Acum sunt în anul II la Master la Universitatea Națională de Muzică București.
Rep.: Ce planuri ai în viitorul apropiat și cel îndepărtat?
M.B.B.: Nu fac planuri pe termen foarte lung, atunci când am făcut asta ele nu au stat în picioare. Stabilisem că o să merg la Jurnalism și nu am făcut asta. În principiu, o să mă ocup de promovarea mea ca artist pentru că am lăsat pe locul doi acest lucru și m-am ocupat foarte mult de facultate. În plan secund, o să mă ocup de colaborarea mea care a început acum aproximativ patru luni cu Radio Antena Satelor, un radio de stat.
O copilărie de poveste
Deși se spune că micile vedete își pierd copilăria odată cu munca depusă pentru carieră, în cazul Mariei nu a fost așa. A trăit fiecare moment al copilăriei cu maximă intensitate, iar amintirea dulce a iernilor de odinioară i-a rămas și acum întipărită în suflet.
Rep.: Având în vedere că ai început să cânți de la o vârstă fragedă, copilăria ta a avut de suferit? Te-ai bucurat mai puțin de ea?
M.B.B.: Nu, nicidecum. Mie mi-a plăcut foarte mult să cânt, era o distracție pentru mine. Abia târziu de tot am luat în serios și mi-am dat seama că este mai mult decât o plăcere și se transformă totul ușor în carieră. Faptul că am stat la țară, la Scoarța, mi-a permis să îmi trăiesc copilăria din plin.
Rep.: Ce amintiri ai din perioada frumoasă a copilăriei?
M.B.B.: Pentru că vin sărbătorile, îmi amintesc că iernile petrecute la țară erau de vis. Ieșeam zeci de copii pe stradă și ne dădeam cu săniile încât nu mai urca nicio mașină în sat, nu puteau să urce. Era foarte distractiv. Am mers cu vecinii mei cu vacile, ne făceam trupe și imitam trupele în vogă, Andre și altele. De exemplu, eu aveam părul foarte scurt și pentru a avea părul ca fetele de la Andre îmi puneam o fustă în cap. Cântam la deodorant, era frumos.
Pregătește un nou proiect muzical
Maria Beatrice a lansat un album când era în clasa a XII-a, iar anii de școală nu i-a permis să revină cu al doilea. Acum lucrează la un proiect care o readuce în atenția iubitorilor de folclor.
Rep.: Ce piese ai lansat de curând?
M.B.B.: Recent am un nou proiect cu lăutarii de la Chișinău, am lansat deja patru piese, două au videoclip.
Rep.: Care este sursa de inspirație pentru melodiile tale?
M.B.B.: Eu mă gândesc la niște teme și le lucrează altcineva sau ele sunt deja create. Deci alegerile îmi aparțin.
Rep.: Care este piesa ta preferată și de ce?
M.B.B.: Piesa preferată nu este a mea, este o doină – „Mă uitai la răsărit”. Cu ea am participat la numeroase concursuri și festivaluri și cu ea am câștigat Festivalul „Maria Lătărețu” și chiar îi aparține artistei.
Artista vrea să ducă mai departe dragostea pentru folclor
Tânăra interpretă de muzică populară vrea să inspire și copiilor dragostea pentru folclor, așa că se pregătește să devină profesoară.
Rep.: Te-ai gândit să activezi și în alt domeniu?
M.B.B.: Eu aș vrea să lucrez în învățământ, în București. Trebuie să dau examenul de Titularizare și sper să reușesc. Aș vrea să lucrez cu copiii și cred că se pot face lucruri frumoase.
Încă un om valoros pe care Gorjul îl pierde
Deși a crescut pe meleagurile gorjenești, Maria Beatrice vrea să își dezvolte cariera și să se stabilească definitiv în capitală. Lipsa unor oportunități în Gorj o face să își dorească să treacă pe aici doar în vizită.
Rep.: Să înțeleg că vrei să rămâi definitiv în București? Nu vrei să te întorci în Gorj?
M.B.B.: Decât în vacanță!Gorjul nu îmi oferă aceleași oportunități și îmi place modul ăsta de viață. Nu am venit întâmplător aici, la București. Am știut în ce mă bag și mi-a plăcut. Eu aș fi putut să lucrez oricând și la Târgu-Jiu, în radio sau televiziunile locale, dar aici este o mare diferență.
