Gorjenii au devenit oameni de succes în străinătate, iar pe lista celor care au reușit să își realizeze o carieră impresionantă departe de România se află și Mihai Giurcău. La doar 26 de ani, tânărul născut și crescut la Târgu-Jiu a ajuns să lucreze pentru IBM ( International Business Machines), compania americană care a scris istorie în domeniul tehnologiei avansate. Mihai a părăsit țara noastră imediat după terminarea studiilor liceale, însă nu înainte de a încerca să se angajeze în diferite domenii de activitate în orașul în care s-a născut. Eșecul de aici l-a ambiționat, tânărul reușind să obțină un loc la o universitate din Franța, acolo unde, după finalizarea studiilor a fost imediat angajat ca tehnician IT în cadrul IBM Franța.
Își dedică timpul tehnologiei
Pe lângă job-ul său din cadrul acestei corporații de renume, Mihai Giurcău colaborează și cu alte echipe care dezvoltă proiecte tot în domeniul calculatoarelor.
Reporter: Ce job ai în cadrul acestei renumite companii?
Mihai Giurcău: Lucrez ca Tehnician de Infrastructură Informatică și Retelistă la IBM France și, în același timp, fac parte dintr-o echipa de developeri, la nivel internațional, pentru IBM și pentru diferite companii mari. În afară de job-ul meu de zi cu zi la IBM / Lenovo, fac parte dintr-o echipă de developeri în diferite proiecte pentru firme gen Oracle sau Thales. Tot cu această echipă lucrez part-time pentru particulari, pentru dezvoltarea de aplicații mobile interne și software, cu drepturi de autor pentru firmele lor.
Rep.: Cum ți-ai descoperit atracția pentru domeniul IT. La ce vârstă?
M.G.: Eram copil, era un verișor al mamei mele, care în vremea aceea era student la Universitatea Politehnica din Timișoara și avea un calculator acasă. Acela a fost primul meu contact cu un PC și m-a fascinat total. Cred că aveam vreo 10 ani, poate 11.
Rep.: Iar propriul tău PC la ce vârstă l-ai avut?
M.G.: Cu puțin înainte de 12 ani, bunicii mei mi-au cumpărat un PC. Era un Pentium I, destul de scump pe vremea aceea, iar după trei zile l-am demontat în bucăți. Apoi, familia mea și-a dat seama că trebuie să urmez ceva cursuri pentru că știau că urmează să cheltuie foarte mulți bani pe calculatoare.
Rep.: L-ai stricat sau ai reușit să îl remontezi?
M.G.: Nu am reușit să îl remontez, era prea complicat în vremea aia pentru mine, prea multe cabluri de conectică, era mai mult un puzzle super greu. Apoi, am fost la un service care făcea și niște cursuri de inițiere în informatică și, deși nu aveam nici vârsta corespunzatoare ca să pot avea diploma, am fost acceptat să fac acele cursuri doar pentru că acel integrator a văzut cât de pasionat eram de calculatoare.
Studiile superioare le-a urmat în Franța
După ce a urmat studiile liceale la Târgu-Jiu, Mihai a avut posibilitatea să urmeze Institutului Universitar de Tehnologie Paris- Descartes. După finalizarea studiilor a fost imediat angajat la IBM France. Din nefericire, tot lipsa oportunităților de a se dezvolta profesional l-a împins pe Mihai să părăsească țara.
Rep.: Ce te-a determinat să pleci în Franța?
M.G.: Studiile mele în România au fost oprite la nivelul Bacalaureatului. Am fost la un concurs pentru înscrierile într-un program al Institutului Universitar de Tehnologie Paris- Descartes, în parteneriat cu un contractor al IBM France, unde am fost peste 100 de persoane pentru cele 8 locuri. A fost un program special în care se fac 4 ani de studii într-un singur an. La un nivel foarte intensiv și unde am absolvit pe locul 2 din promoție. Studiile mele au fost finanțate de acest contractor, iar apoi am fost primit de către IBM / Lenovo pentru a lucra în departamentul Point Site Micro. Am venit în Franța pentru că am vrut să fac o schimbare în viața mea, deja vizitasem Parisul de câteva ori înainte, și am decis să vin aici și să încerc să evoluez pe plan profesional, pentru că Franța este încă o țară care apreciază competența și capacitatea oamenilor într-o meserie. Ei nu sunt interesați de experiență sau de persoanele care trebuie să le cunoști ca să poți să ai acces la un job bun, sau o funcție bună în societate.
Rep.: Nu ai încercat să îți construiești o carieră în acest domeniu la Târgu-Jiu?
M.G.: Mama mea este în Franța de 15 ani, am încercat în Târgu-Jiu să lucrez în domeniul meu, pentru mine informatica, development și securitatea IT înseamnă cam totul. Din păcate, în orașul nostru nu există o cerere foarte mare de informaticieni, ca să poți să intri într-o universitate, trebuie să fii as la foarte multe lucruri care nu au absolut nicio legătură cu informatica, iar pentru cei care nu știu deja, „tocilarii” sunt puțin în „lumea lor”.
Rep.: Cum crezi că ar fi fost viața ta dacă ai fi rămas în România?
M.G.: Probabil aș fi fost obligat să accept ajutorul familiei. Am încercat să lucrez în diferite domenii. Am o diplomă de barman-ospătar, o alta de agent de pază, am încercat să lucrez să îmi câștig traiul, am încercat să lucrez și în domeniul IT, dar în Târgu-Jiu nu aveam nicio șansă, eram obligat să plec într-un oraș mai mare dacă voiam să îmi urmez visul. Mama mea a tot insistat să vin în Franța, aici am avut sprijinul ei atât moral, cât și financiar, până am reușit să îmi termin Universitatea.
Își dorește o familie de români, dar în Franța
Deși îi este dor de orașul în care a crescut, Mihai spune că nu poate renunța la cariera sa. Asta ar însemna să trăiască modest sau chiar în sărăcie.
Rep.: Să înțeleg că planul tău este să evoluezi și pe viitor în Franța!? Să îți faci o familie acolo?
M.G.: Da! Aici pot să evoluez profesional, am în plan ca în următorii patru ani să devin șef de proiect. Îmi doresc o familie aici, o familie de români, cu tradițiile noastre, cu obiceiurile noastre. Chiar dacă sunt la 1.800 km depărtare de orașul meu, nu trece zi să nu mă gândesc ce se întâmplă acolo. Dar prin intermediul rețelelor de socializare și telefonului sunt aproape de familie și de prieteni.
Viața în Franța, o altă lume
Rep.: Cum ți se pare că sunt tratați românii în Franța? Ai simțit vreodată o reticență din partea lor în ceea ce privește angajarea unui român?
M.G.: Eu nu am întâmpinat nicio problemă de genul acesta. Mi-au fost apreciate eforturile de a învăța, de a vorbi, de a scrie și de a citi în Limba franceză. Sunt toleranți și apreciază efortul de a te integra în sistemul și în societatea lor, care este total diferită de cea românească. Totul depinde de fiecare român, de ceea ce are în cap și de ceea ce vrea pentru viitorul său.
O societate care sprijină tinerii
Iar beneficiile unui trai în Franța sunt numeroase. Străinii nu doar că acceptă românii cu dorință de a evolua, dar îi și ajută să se dezvolte, să aibă o locuință și îi motivează să stea cât mai departe de țara care i-a format ca oameni, dar care nu le oferă nimic, nici măcar posibilitatea de a se dezvolta profesional.
Rep.: Spune-mi câteva diferențe între România și Franța!
M.G.: Statul ajută în special tinerii pentru formarea lor și integrarea lor în societate. Poți avea un ajutor social pentru locuință, îți poate plăti permisul de conducere, care aici costă în jur de 1.400-1.700 de euro, poți beneficia de o alocație ca un complement al salariului sau al bursei, pentru a avea un trai decent. Apoi, putem vorbi despre educația lor în general, de exemplu, când urci într-un autobuz, șoferul spune „Buna ziua!” și privește în ochi fiecare pasager. Din punct de vedere ecologic, aici contează foarte mult sortarea deșeurilor menajere, felul în care fiecare respectă regulile, societatea și mediul în care trăiește. Totodată, Franța este foarte deschisă către noi orizonturi, către celelalte țări, din punct de vedere cultural, economic și politic.
Rep.: Ce crezi că ar trebui să facă țara noastră pentru a stopa exodul tinerilor? Tot mai mulți pleacă și nu se mai întorc. Iar problema este întotdeauna lipsa oportunităților.
M.G.: Deja pasajul către euro, ca monedă națională ar putea duce la o dezvoltare mai mare între România și celelalte țări din Uniunea Europeană. Acesta ar fi primul pas de a ne apropia de nivelul social al altor țări din U.E. Pe scurt, un salariu decent și protecție socială.
„Nu mi-aș schimba job-ul pentru absolut nimic”
Rep.: Simți că ai meseria visurilor tale? Sau ai fi vrut, totuși, să faci altceva?
M.G.: Fac exact ceea ce îmi place și ceea ce mi-am dorit dintotdeauna! Proiectele mele de viitor sunt legate de informatică, în momentul de față nu mi-aș schimba job-ul pentru absolut nimic. În plus, oportunitatea de a lucra la o companie care a scris istoria calculatoarelor, care a fost acolo când totul a început, înseamnă extraordinar de mult pentru mine.
„Mi-am dorit doar să rămân în viață”
Chiar dacă au existat și momente neplăcute, iar viața i-a fost pusă în pericol atunci când au existat atentate, viața pe care i-a oferit-o Franța nu l-a făcut pe Mihai să se gândească nicio clipă să se întoarcă în România.
Rep.: În ce oraș trăiești exact?
M.G.: Locuiesc în Saint-Denis, în regiunea pariziană. Locuiesc foarte aproape de Stade de France, unde au fost atentatele și ultimul asalt unde au reușit să-i „prindă”. În dimineața asaltului am ieșit din casă să merg la muncă și auzeam focurile de armă, apoi mi-am sunat team leader-ul și i-am spus că prefer să rămân acasă în ziua respectivă.
Rep.: În acele momente dificile nu ți-ai fi dorit să te afli în România? Viața ta a fost în pericol.
M.G.: Suntem expuși pericolului indiferent de țara în care ne aflăm, un pericol poate apărea în orice moment. Este un lucru care nu îl putem controla și nici prevedea. În acele momente mi-am dorit doar să rămân în viață.
