La școala primară din satul Horezu, care aparţine de comuna Turcineşti, învață doar șapte elevi. Câte unul în clasa pregătitoare şi clasa I, patru elevi la clasa a II-a şi o elevă în clasa a III-a.
Învăţătorul Ion Popescu, în vârstă de 64 de ani, a făcut un program special pentru ca materia să fie cât mai bine studiată de elevi.
„Avem în clasă câte un elev la clasa pregătitoare şi I-a, 4 elevi la clasa a II-a şi o elevă în clasa a III-a. Sunt şi avantaje şi dezavantaje. Petrec mai mult timp cu fiecare elev în parte, la lecţiile predate. Cu cei de dimineaţă, clasa a II-a şi a III-a, fac Limba Română şi Matematică, noţiunile de bază, şi rămne la alegere să facă religie, educaţie fizică, muzică, desen, care sunt opere comune. La ora 12,00 vine microbuzul şi pleacă ei şi rămân cu clasa pregătitoare şi clasa I, adică doi copii cu care fac Matematică şi Limba Română“, a spus învățătorul Ion Popescu.
Școala are viitor
Cu toate că la școală studiază doar șapte elevi, învăţătorul Ion Popescu susţine că şcoala are viitor. A fost o perioadă când erau WC-ul este ecologic, aflat în spatele lemnelor pentru iarnă, dar există promisiuni din partea primăriei că va amenaja un grup social în incinta școlii. Învățătorul spune că a reuşit cu ajutorul părinţilor să pună lambriuri pe pereţi, iar acum speră să transforme o sală de clasă în sală de sport pentru copii:
„Părinţii ne sunt alături mereu, mă ajută cu ce am nevoie, am aranjat sala de clasă împreună. Ce se vede în clasă este munca părinţilor şi a mea, am reabilitat împreună! Este şcoala care presupune cele mai mici costuri din toată comuna. Avem sobă şi lemne date de Obştea de aici, soba este foarte bună şi consumăm puţin. Avem femeie de serviciu de aici din sat, care vine şi face focul iarna. Treaba este că postul ei nu este bugetat, e plătită forfetar. Primeşte o sumă modică, căci nu are nici măcar jumătate de normă. Aşa este sistemul“.
Învățătorul, în pragul pensiei
Ion Popescu este din satul vecin, Rugi. Învăţătorul se pregăteşte de pensie. Încă se gândeşte dacă se va retrage din activitate sau va preda în continuare: „Eu nu mai am mult şi mă pensionez! Am 64 de ani. (…) Am absolvit Liceul Pedagogic promoţia 1975 şi am lucrat în învăţământ până după Revoluţie, apoi am intrat în mediul economic şi am revenit la catedră în 2012. Satele se depopulează, din diverse motive. Părinţii fac un copil sau cel mult doi. Acesta este adevărul! Este trist”.
Școala, construită pe locul unde a fost o biserică
Şcoala are o istorie ielișită din comun. A fost construită pe locul unei biserici care a fost demolată, pentru că localnicii nu au mai putut să o finalizeze. Lângă şcoală chiar se observă o denivelare pe unde nu creşte iarba. Aici a fost altarul bisericii. „Aici a fost unul din zidurile bisericii, iar unde a fost altarul, iarba nu creşte la fel ca în restul curţii. Aşa spun şi cei bătrâni, că iarba nu mai creşte unde a fost altarul unei biserici! Biserica a fost construită în această curte pe la începutul anilor 1900, a fost ridicată până la acoperiş, dar sătenii nu au avut bani să o termine. Acum mai bine de 50 de ani au dărâmat biserica şi au făcut această şcoală. Şcoala veche nu mai era bună, era prea veche. Unii dintre părinţii copiilor care astăzi învaţă aici au făcut şi ei şcoala tot în clădirea asta!”, a precizat Nicolae Coiculescu, unul dintre bunicii care îşi aduseseră copilaşii la şcoală.
„Aici este linişte şi aer curat“
Bunicul susţine că satul a început să se mai populeze după ce s-a introdus reţeaua de alimentare cu apă şi uliţele au fost asfaltate viitor. Casele şi terenurile au început să fie căutate: „Eu am apartament în Târgu Jiu, dar nu îmi place să stau acolo. Aici este linişte şi aer curat. Am o gospodărie frumoasă şi tot ce am nevoie. Casele au început să se cumpere şi chiar au fost ridicate locuinţe frumoase. Nu este aşa departe de oraş, iar priveliştea este superbă“.
