Gheorghe Cernotoiu, un bărbat de 46 de ani, din comuna gorjeană Turburea, este ultimul român care a beneficiat de un transplant de plămâni la clinica AKH din Viena.
Acesta suferea din tinereţe de o insuficienţă respiratorie severă, iar singura soluţie pentru a putea să supraviețuiască era transplantul de plâmâni. Medicii din România i-au spus că este o minune că trăieşte, deoarece era dezvoltat muşchiul diafragmei care îl ajuta foarte mult la respiraţie.
„Este o problemă veche, din tinereţe. Am fost răcit la 19 ani. Aveam o tuse seacă. De atunci au început problemele. În ultima fază aveam o capacitate pulmonară de 11 la sută, iar pe căile pulmonare mici mai aveam 6%. Am fost obligat să muncesc mult, având o situaţie familială grea, astfel încât s-a dezvoltat foarte bine muşchiul diafragmei. Medicul care s-a ocupat de mine, Cristian Oancea, de la Timişoara, mi-a spus că sunt o minune de la Dumnezeu că mai trăiesc, datorită faptului că fac că respiraţia era susţinută de muşchiul diafragmei. Aveam o grădină, unde lucram alături de mama mea. Eram un om foarte activ“, a spus Gheorghe Cernotoiu.
Diagnosticul pe care îl avea a fost emfizem pulmonar juvenil sever.
„Capacitate respiratorie de 20 şi ceva la sută“
Gorjeanul nu ştia că problemele sale de sănătate sunt atât de grave până când a făcut un control mai amănunțit: „Boala a avut o evoluţie lentă. Mergeam la medic şi mi se spunea că nu am nimic până când am, făcut o spirometrie şi s-a constat că aveam o capacitate respiratorie de 20 şi ceva la sută“.
Gheorghe Cernotoiu a fost dependent de tubul de oxigen în ultimii ani până la efectuarea transplantului: „Am fost dependent de oxigen în ultimii 7-8 ani înainte de transplant. Pe timp de vară încercam să stau fără el. Făceam mişcarea foarte multă. Iarna aveam nevoie de oxigen“.
Nu a vrut să facă transplantul în România
Gorjeanul a refuzat să efectueze transplantul la un spital din România. Acesta a început în urmă cu şase ani demersurile pentru efectuarea transplantului. Toți românii care necesitau un transplant erau transferați la clinica AKH din Viena, cu care exista un protocol.
După un timp, statul român a investit în amenajarea unei unităţi pentru realizarea transplantului de plămâni în România. Gheorghe Cernotoiu susține că aceasta nu îndeplinea condițiile și că a refuzat: „În anul 2014 am plecat pe drumul transplantului. M-am confruntat cu situaţii dificile, pentru că în anul 2016 cei de la AKH Viena nu ne mai primeau, deoarece au fost o serie de conflicte între clinica austriacă şi agenţia din România. Statul român a vrut să dea drumul la transplantul de plămâni la Spitalul «Sfânta Maria» din ţară, dar eu nu voiam să mi se efectueze transplantul în România, pentru că ştiam că nu sunt condiţii. Am fost chemat la «Sfânta Maria», dar am refuzat. Nici măcar nu avea hârtie la electrocardiograf. Am reuşit atunci să blocăm transplantul la Sfânta Maria. A fost făcut un nou protocol şi au fost puse pe listă cinci persoane“, s-a destăinuit gorjeanul.
A apelat la Arafat ca să poată pleca
Plecarea către Viena a fost cu mari emoții pentru Gheorghe Cernotoiu. „În data de 7 martie 2017 a primit un telefon în jurul orei 23,30. Mi s-a spus că trebuie să ajung la ora 4 la Aeroportul din Otopeni ca să fiu preluat de un avion. Nu aveam cum să ajung aşa de repede la Otopeni. L-am sunat pe domnul ministru Arafat, care a reuşit să deschidă aeroportul din Craiova ca să fiu preluat. Aeroportul din Craiova nu funcţiona doar pe timp de noapte. Am reuşit să plec cu avionul de pe aeroportul din Craiova“, a povestit Gheorghe Cernotoiu.
După numai o oră de la intrarea pe poarta clinicii, gorjeanul a intrat în sala de operație: „Pe 8 martie, după ce am intrat în clinica AKH, în decurs de o oră eram pe masa de operaţie. Transplantul a durat între 9 şi 10 ore. După trei ore de când am ieşit din sala de operaţie am fost dezintubat şi respiram normal, pentru că aveam dezvoltat muşchiul diafragmei, care ajută la punerea în funcţiune a noilor plămâni. După transplant este viaţa unui bebeluş. Venea asistenta şi mă ajuta să mă spăl, Apoi, venea kineto-terapeutul care mă ajuta să fac primii paşi“, își amintește Gheorghe Cernotoiu.
Transplantul a fost un succes
Gorjeanul s-a simţit foarte bine după efectuarea transplantului: „Am mers periodic la control, la o perioadă de şase luni. Poate am fost cel mai bine dintre toţi pacienţii transplantaţi. Erau colegi care mergeau, la 8-10 ani de la transplant la control la două luni de zile, iar mie mi s-a control la şase luni. După un an de zile, aveam capacitate respiratorie de 84%“.
