Mariana Tutunaru este profesor la Colegiul Tehnic Motru din anul 1992, an în care a absolvit Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică din Craiova, oraş în care dascălul de astăzi a urmat cursurile liceale la Colegiul „Nicolae Bălcescu”, în acea vreme, Colegiul ,,Carol I”- în prezent. La Motru, Mariana Tutunaru și-a început cariera de profesor, aici locuind alături de soț și de fiul lor. Profesor admirat de elevii săi, un om integru și bine pregătit profesional, Mariana Tutunaru a fost și mentor pentru generațiile pe care le-a format. Din 1992, imediat după terminarea facultăţii, și-a început cariera de profesor la Colegiul Tehnic Motru, pe atunci Liceul Industrial Minier.
Reporter: Dacă ar fi să realizați un top al celor mai frumoase amintiri din anii la catedră, cum ar suna?
M.T.: E greu să enumeri cele mai frumoase amintiri. A fi profesor sau dascăl este o meserie care-ţi oferă neîncetat momente frumoase, provocări care te marchează şi îţi oferă „garnituri” întregi de amintiri. Viaţa ta se identifică cu meseria ta, pentru că munca ta nu se încheie în trei, patru, sau şase ore pe care le petreci la şcoală în faţa elevilor… munca ta continuă acasă, ca să-ţi pregăteşti o nouă zi. E o lecţie pe care am învăţat-o și pe care trebuie să o înţeleagă toţi cei care îşi doresc această profesie. Am 25 de amintiri frumoase legate de fiecare început de an. Am șase amintiri frumoase legate de şase generaţii pe care le-am îndrumat ca diriginte, am o infinită bucurie când foştii mei elevi îmi transmit mesaje de mulţumire şi îmi spun poveştile lor frumoase de viaţă și realizările lor în carieră.
Rep.: Ce s-a schimbat în învățământul românesc, gorjenesc?
M.T.: Timpul petrecut la catedră îmi conferă dreptul de a spune că s-au schimbat multe, și aici mă refer la învăţământ în ansamblul său. S-au dezvoltat noi metode de învăţare, s-au introdus noi mijloace de învăţământ şi noi metode de evaluare. Dacă mă refer la învăţământul tehnic, s-au schimbat modalităţile de certificare a competenţelor profesionale, programele școlare, planurile de învăţământ, manualele au trecut printr-o serie de transformări cu plusuri şi cu minusuri; aprecieri și deprecieri pe care societatea le atribuie învăţământului de ieri şi de azi, dar ceea ce s-a schimbat izbitor este motivaţia pentru învăţare, atitudinea faţă de scoală şi faţă de valorile ei.
Rep.: Care sunt greutățile cu care se confruntă un profesor?
M.T.: Orice meserie are obstacolele ei. Ne naştem să fim ceva şi dacă acel ceva ne reuşeşte, putem să ne declarăm împliniţi. Ne uităm uneori cât de greu este să fi constructor, să aşezi fiecare cărămidă şi să construieşti o casă. La fel de greu este să aşezi „cărămidă cu cărămidă” ca să clădeşti „OAMENI”, să modelezi caractere. Toate celelalte sunt doar subiecte tehnice – dezbătute larg de la micro la macro-sistem – cu care ne confruntăm zi de zi.
Rep.: Ce vă doriți să se schimbe în sistemul educațional?
M.T.: Multe… Sunt nostalgică şi spun că ar trebui să se revină la admiterea în liceu, să se revigoreze învăţământul profesional și tehnic, unde elevii să se pregătească practic în meseria pe care şi-au ales-o. Învăţământul tehnic este mult prea teoretizat, laboratoarele au luat locul atelierelor, unde elevii învăţau cu adevărat meserie. Aş dori, pentru elevii de la liceele tehnologice, un bacalaureat tehnologic.
Rep.: Ce soluții vedeți la problemele care există?
M.T.: Învăţământul trebuie să devină un proiect de ţară, este nevoie de o analiză consecventă a ceea ce a funcţionat bine şi poate merge mai departe şi ceea ce trebuie eliminat. E nevoie de viziune, de idei bune pe care doar oamenii care lucrează în sistem şi care au experienţă la catedră le pot emite, pentru că ei sunt cei care se confruntă adesea cu o serie de probleme și situaţii. Personal, aş merge pe ideea că pentru pregătirea într-o meserie, este necesar exerciţiul, e nevoie de informaţii clare, concise și bine aprofundate. Acestea se pot realiza printr-o reconsiderare a programelor şcolare, mult prea încărcate, reconsiderarea planurilor de învăţământ prin revenirea la disciplinele tehnologice în detrimentul modulelor. Deşi am atins mai multe subiecte ce vizează pregătirea în specialitate a elevilor de la liceele tehnologice nu vreau să subestimez cu nimic disciplinele de cultură generală , care au un rol important în formarea fiecăruia ca om.
Rep.: Ce realizări profesionale puteți aminti?
M.T.: Realizările profesionale sunt legate mult de rezultatele elevilor la olimpiadele şi concursurile şcolare. Îmi place să dezvolt în elevii mei spiritul de competiţie, astfel încât să se poată evalua în raport cu alţii de aceeaşi vârstă şi de aceeaşi specialitate. Mă bucur când descopăr în ei ambiţie şi dorinţa de a arăta că sunt cei mai buni. Ultimii trei ani au fost cei mai semnificativi în acest sens şi nu pot să nu-i numesc pe elevii care au adus o recunoaştere la nivel naţional a valorii lor: Mazilu Daniel – premiul I (2014), Nedeloiu Leontin – premiul II (2015), Latea Claudiu – mențiune 2016, toţi trei premiaţi la Olimpiadă, faza naţională „Aria curriculară tehnologii”, domeniul electronică automatizări, în prezent, doi dintre ei-studenţi la facultăţi importante din Timişoara şi Bucureşti. Învăţământul gorjean a avut rezultate notabile în ultimii ani, cel puţin la acest capitol şi acest lucru îmi dă o oarecare mândrie personală. Sunt mândră de şcoala mea, pentru că ştiu că are resurse enorme, atât în ceea ce priveşte elevii, cât și colectivul de cadre didactice.
Rep.: Elevii își respectă dascălii? Respectul îl învață acasă sau la școală?
M.T.: Respectul este indubitabil reciproc. Nu poţi primi respect din partea elevului dacă nu îl înveţi ce este respectul. Acesta trebuie învăţat în familie şi continuat şi potenţat în şcoală şi în societate. Pot spune că ,,Primeşti ceea ce dăruieşti!” Nivelul la care se ridică un om, este dat de respectul faţă de ceilalţi oameni, faţă de munca pe care o face, faţă de comunitatea din care face parte, cu valorile şi modelele ei.
Rep.: Ce rol are părintele în educația elevului?
M.T.: Părinţii sunt primele modele din viaţa copiilor lor, ştiu asta din experienţa de părinte. Dacă părintele şi-a respectat profesorii şi şcoala, se simte acest lucru în atitudinea copilului. Dacă părintele este interesat de comportamentul şi rezultatele şcolare ale copilului său, îi oferă acestuia cea mai convingătoare dovadă de iubire.
Rep.: Dacă nu ați fi ales cariera de dascăl ce altă cale v-ar fi plăcut să urmați?
M.T.: Îmi plac oamenii aşa cum au fost înzestraţi de natură, cu bune şi rele, cu calităţi şi defecte, aşa că aş fi urmat o carieră care să-mi ofere posibilitatea să interacţionez cu aceştia.
Rep.: A fi profesor în Gorjul – România acestor ani, ce înseamnă? Ca o concluzie!
M.T.: Această profesie este una ,,aleasă”, depinde de noi toţi dacă îi respectăm cu dăruire acest blazon.
