Valentin Chepeneag este unul dintre cei mai promițători scriitori ai Gorjului, făcând parte din generația celor mai tineri. Gorjeanul Chepeneag afirmă ci scrisul și cititul sunt pentru el precum oxigenul și îi sfătuiește pe tineri să învețe carte! „Mesajul meu pentru tineri este: SĂ ÎNVEȚE CARTE și să nu plece urechea că aici nu ai ce face cu o facultate terminată, atunci când depui o muncă și ai învățat. Mă doare sufletul când văd cât de mică este promovabilitatea la BAC, dar crește de două ori mai mult inima când pe podiumuri occidentale se intonează Imnul României pentru un olimpic român!”, spune poetul gorjean.
Reporter: Începem interviul dorindu-ne să aflăm câteva date biografice despre dvs. Ce ne puteți spune?
Valentin Chepeneag: Sunt născut în Bumbești-Jiu, în 1985, fiul unor părinți minunați, gospodari și frumoși la suflet, cu rădăcinile înfipte adânc în două ținuturi ale Gorjului: satul Arsuri, comuna Schela, și satul Ohaba, comuna Bălănești.
Rep.: Cum considerați că și-a pus Gorjul (ca județ în care v-ați născut și ați trăit o bună perioadă din viață) amprenta asupra caracterului dvs?
V.C.: Gorjul este județul care a contribuit la dezvoltarea ariei istorice românești. Când vorbești despre Tudor Vladimirescu, Alexandru Ștefulescu, Dincă Schileru, Ecaterina Teodoroiu, Constantin Brâncusi, Ion Popescu Voitești și mulți alții, nu numai că vorbești despre tine, ci de întreaga Românie, este cartea ta de vizită… ei au plecat de pe aceste meleaguri gorjenești, lăsând în urma vaste intinderi culturale si istorice, plus că avem atâtea ”urme” și dovezi de la strămoșii noștri Geto-Daci.
Rep.: Ce înseamnă „acasă” pentru dvs?
V.C.: „Acasă” insemnă România. Această „țărișoară ciopârțită” și mereu râvnită de cotropitori. Acasă, înseamnă pentru mine, acest pământ pentru care se jertfiră să îl apere, toți cei de dinaintea noastră… acasă înseamnă ochii umezi ai mamei când mă vede că ii trec tinda debarasat de grijile cotidiene și pașii fiului meu care ma așteaptă „acasă”. (…)
Rep.: Ce considerați că ar putea face autoritățile județene și locale (aici vorbim de primăriile fiecărei comune sau fiecărui oraș) pentru ca viața gorjenilor să fie mai bună?
V.C.: Nu vorbesc în numele nimănui. Am văzut și văd primari și consilieri locali care se zbat pentru soarta comunității de unde provin, dar și oameni delasatori care nu ar face nimic… să nu uităm însă că și în ograda lor este la fel. Birocrația care persistă la nivel național, îngreunează și mai mult situația și speranța o diminuează. Ca și optimist, aș vedea Gorjul poziționat pe adevăratele lui temelii în decursul anilor ce ne bat la porți, doar dacă politicul (indiferent de culoare) va considera că intersul cetățenilor este mai presus decât cel personal.
Gorjul încă este un „Izvor de Apă Vie”.
Rep.: Traseul dvs profesional este impresionant. Cum a început cariera dvs?
V.C.: (…) Nu am fost un exemplu în anii de școală și nu am strălucit pe filele cataloagelor. Timpul se schimbă… ne schimbă… acum aș putea spune cu mândrie că pot fi dat ca exemplu pentru multe reușite. Am avut modele în viață care și-au pus accentul direct pe temperament, caracter.. Majoritatea au fost și sunt cadre didactice care fac parte din familia din care îmi trag rădăcinile. Nu pot să nu reamintesc contribuția cadrelor didactice din liceu, a oamenilor de cultură din județ.
Rep.: Ce ne puteţi spune despre pasiunea dvs pentru a scrie/scris?
V.C.: (…) Sunt două de care sunt mereu de nedespărțit… cititul și scrisul. (…) Prima carte a mea a fost volumul de versuri „Veșmântul unui gând”, tiparită anul trecut la Editura Pim de la Iași, bucurându-se de lansare chiar pe data de 01 iunie 2016, la Biblioteca Județeană.
Rep.: V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor? Ce rol a jucat literatura în viața dumneavoastră?
V.C.: Nu mi-am dorit, de aceea consider că nu este o meserie acest lucru. Probabil este un har cu care ne naștem. (…) Literatura trebuie să joace un rol important în viața fiecăruia dintre noi. Fără citit și scris uităm de noi, de copiii pe care trebuie să-i îndrumăm spre băncile școlilor. Pentru mine cititul și scrisul sunt precum oxigenul…
Rep.: La ce carte lucrați în prezent și când va fi ea lansată?
V.C.: Lucrez la un roman pe care sper să îl dau spre tipărire anul acesta și la încă un volum de versuri. Timpul nu mi-a fost niciodată prieten în astfel de situații și greu mai găsesc câte o fărâmă din el pentru a o dedica scrisului.
Rep.: Cum reușiți să vă împărțiți timpul între partea profesională, carieră și viața personală, familie?
V.C.: Foarte greu! Uneori mă întreb dacă ziua mai are la activ cele 24 de ore, pentru că mie, și cu sinceritate spun asta, nu îmi mai ajung. Sunt multe de făcut și nu știi cum și la care să te împarți mai întâi, pentru că niciuna nu suportă amânare sau poziția secundă. Am avut mereu susținerea familiei și acordul lor, iar lucrul acesta mi-a dat încredere în mine să merg mai departe, pentru că dacă mă lăsam în seama timpului…
Rep.: Ați putea să adresați un cuvânt de final cititorilor noștri, vă rog? Ne citesc destul de mulți tineri, care, cu siguranță, vor găsi inspirație în dvs și puterea dvs de a vă realiza visurile!
V.C.: Faceți lucruri minunate și le prezentați exact cum sunt, tocmai de aceea sunteți citiți. Mesajul meu pentru tineri este: SĂ ÎNVEȚE CARTE și să nu plece urechea că aici nu ai ce face cu o facultate terminată, atunci când depui o muncă și ai învățat. Mă doare sufletul când văd cât de mică este promovabilitatea la BAC, dar crește de două ori mai mult inima când pe podiumuri occidentale se intonează Imnul României pentru un olimpic român!
