Cătălin Măruță: Am iubit-o enorm pe bunica mea

Casa bunicilor, dulciurile sau poveștile de la gura sobei, toate acestea sunt amintiri unice, amintiri care ne leagă de copilăria noastră. Cătălin Măruță a postat zilele trecute, pe Facebook, o fotografie cu bunica lui de la Bălănești, o fotografie în ale cărui peisaj se regăsesc toate aceste lucruri. Prezentatorul tv vorbește despre aceste amintiri cu regretul că acestea nu se vor mai întoarce niciodată. „De câteva zile bune, când adorm merg cu gândul în locul unde am copilărit… la Bălănești… Nici nu știu dacă visez cu ochii deschiși sau chiar pe bune…Nici nu mai contează cum visezi, atâta timp când ești unde îți place…Am iubit-o enorm pe bunica mea, pe care am pierdut-o, Dumnezeu s-o ierte. M-a crescut și m-a adorat, mi-am petrecut lângă ea primii ani ai copilăriei, plus toate vacanțele care au urmat, inclusiv o parte din cele din liceu. Nu știu dacă, atâta vreme cât a trăit, am apucat să-i spun tot ceea ce simt frumos pentru ea, dar sunt sigur că Dumnezeu îmi va da șansa asta. Bunica mea nu poate fi decât în rai…”, scrie Cătălin Măruță pe pagina oficială de pe site-ul de socializare. Tot despre copilărie vorbește Măruță și într-o altă postare, acolo unde mai vorbește și despre vacanțele petrecute la Bălănești, locul unde poveștile deveneau realitate. „Spre deosebire de copiii de azi, care nu știu dacă mai au acest noroc, eu am copilărit la țară, la bunica. În sensul că mi-am petrecut o bună parte din timp acolo, mai ales vacanțele, sărbătorile, weekend-urile…Când închid ochii și dau să adorm, îmi vin în minte scene de la țară… din locul ăla…În casa bunicii, adormeam seara urmărind luminile și umbrele flăcărilor din sobă, care se reflectau pe pereții albi, văruiți des, curați… Seara, se adunau ai casei, adesea stând pe scaune pe care le culcau pe o parte, să fie mai aproape de căldura focului. Mă trezeam dimineața și prima imagine, când coboram din patul cu arcuri (atât de popular și drag pe vremea aceea) era linoleumul simplu și practic. În grădină mă aștepta corcodușul plin…. Acum, tot ce mi-a mai rămas din timpurile acelea sunt amintirile. Timpul e o armă cu două tăișuri. Când alunec în timp, mă reîntâlnesc cu bunica mea, cu copilăria mea, cu vremea când toate visurile se împlineau instantaneu, necondiționat. Păstrați-vă amintirile frumoase, în curând vor fi singura avere pe care n-o va putea confisca nimeni”, a mai scris Cătălin Măruță pe facebook. Fotografia vorbește de la sine și timpul pare să le rezolve pe toate. Cătălin Măruță demonstrează astfel că este un om simplu, care își cunoaște orginile și care știe că a ajuns aici datorită acestor oameni, care l-au învățat și iubit necondiționat.