Interpreta de muzică populară Eugenia Filip (binecunoscută publicului cu melodiile “Ce măreaţă-i soacră-mea” şi “Prin câte am trecut noi”) se pregăteşte de scoaterea unui nou CD pe piaţa muzicală, “Cântecul Miresei”. De asemenea, pe noul album mai găsiţi melodii precum “Încep duşmanii să vorbească” şi “Ce am pierdut am pus la loc”, dar şi multe alte cântece pe gustul gorjenilor. Noi am întâlnit-o şi am luat-o la întrebări pentru dumneavoastră într-un interviu-blitz.
– Cine este Eugenia Filip? Ce îi place să facă cel mai mult?
– Sunt o persoană ca toate celelalte, încerc să muncesc cât mai mult şi să progresez cât mai mult, nu e niciun secret, cu toţii face asta. Eeei.., sunt foarte multe lucruri care îmi fac plăcere dar, cel mai adesea, mă sensibilizează oamenii cu căldura şi dragostea cu care mă primesc la evenimentele la care sunt invitată şi ţin să le mulţumesc din tot sufletul pe această cale. Îmi dau foarte bine seama că noi, interpreţii de muzică populară, suntem un produs al publicului care ne judecă cel mai eficient şi ne dă fiecăruia dintre noi cota valorii pe care o avem. Din acest motiv le sunt recunoscătoare oamenilor care stau în faţa mea şi mă ascultă cu atât drag, joacă şi petrec. Le dedic toată activitatea mea muzicală şi tot ceea ce fac în acest domeniu, fac pentru ca domniile lor să se simtă cât mai bine în preajma mea. Şi eu sunt tot un om ca şi ei, cu bune şi cu rele, şi îmi place să binedispun şi să creez atmsferă la petreceri. Sunt foarte apropiată de cei cărora le cânt, îmi place ca la nunţi să merg printre mese, să mă uit în ochii lor, să îi simt şi să intuiesc ce îşi doresc şi eu să le fac pe plac.
– Cum rezişti solicitărilor de la nunţi şi botezuri?
– Vreau să vă spun că mi-aş dori să fiu la o nuntă doar invitată la masă, să mănânc şi eu şi să petrec ca tot omul, dar nu se poate, că la o nuntă dacă nu ar fi lăutari şi ospătari care să se ocupe de toate treburile şi să alerge, atunci ce vor face nuntaşii? Aşa că stau mereu că gândul că trebuie să cant şi să fiu mereu atentă la ceea ce îşi dores să asculte mesenii. La aceste evenimente eu nu pot mânca, deoarece dacă aş face acest lucru, s-ar micşora cavitatea toracică şi ar scade volumul de aer pe care îl inspir şi expir şi nu aş mai putea cânta aşa cum ar trebui. Am şi eu momente când mi-aş dori să dansez, să joc o horă sau o sârbă, dar nu se poate.
– Ce genuri de muzică asculţi?
– Nu am o preferinţă anume pentru un anumit gen. Îmi place să ascult în general muzica bună, dar, în sufletul meu, un loc aparte îl ocupă muzica populară. Îmi mai place să merg la cinematograf, dar şi să vizionez piese de teatru. Îmi place foarte mult această artă şi ceea ce fac actorii pe scenă.
– Îţi place să citeşti? Mai ai timp?
– Da, foarte mult, dar timpul este duşmanul meu. Îmi plac foarte mult “Moromeţii” scris de Marin Preda, “Răscoala” lui Liviu Rebreanu, dar şi poeziile şi basmele noastre, mai ales cele scrise de Petre Ispirescu. Îmi plac foarte mult cărţile, mirosul lor, să simt foaia, să o ating, în schimb nu îmi place să citesc pe Internet cărţile sau să le descarc pe smartphone sau tabletă prin mai ştiu eu ce programe.
– Unde preferi să mergi în vacanţă?
– Nu am un loc special, dar îmi place foarte mult să călătoresc. Indiferent că e mare sau munte, că e la noi în ţară sau în afară, îmi place foarte mult să călătoresc, să cunosc oameni şi locuri noi.
– Ce mâncăruri preferi?
– Îmi place să mănânc, în general, mâncărurile preparate în casă, cum ar fi sarmalele, ciorbele, salata boeuf, dar mai îmi plac şi preparatele din carne de pui şi de peştele. Nu sunt prea pretenţioasă la mâncare şi sunt adepta zicalei “foamea face mâncarea bună”. Dacă îţi e foame, te saturi şi cu un colţ de pâine, am trecut prin aceste momente şi ştiu ce înseamnă.
– Ce îţi place la oamenii din jurul tău? Dar ce nu îţi place?
– Apreciez foarte mult sinceritatea şi corectitudinea, cu toate că sunt din ce în ce mai rar întâlnite. Nu îmi place deloc minciuna şi prefer să mi se spună un adevăr dureros decât o minciună frumoasă. Ador oamenii care se luptă pentru destinul lor şi au un ideal în care cred. Iubesc oamenii care muncesc din greu pentru a-şi depăşi condiţia socială şi pentru a-şi cîştiga onorabil nivelul de trai. În schimb, nu îmi plac oamenii care nu vor să evolueze, care rămân închistaţi în starea lor ca melcul în cochilie. Nu apreciez deloc oamenii care nu muncesc şi se uită la ceilalţi din jurul lor să le ofere totul de-a gata. Îi preţuiesc foarte mult pe românii noştri care au plecat în străinătate şi muncesc acolo de rup pământul pentru a avea o viaţă mai bună pentru că ştiu că acolo viaţa este foarte grea pentru ei, dar Dumnezeu le va da putere să treacă peste toate greutăţile şi obstacolele pe care vitregiile existenţei le scot în calea lor.
