Au trecut peste trei decenii de la cutremurul care a adus nenorocirea pe faţa pământului. Anii au trecut, dar clipele de coşmar au rămas parcă vii în amintirea celor care au supravieţuit dezastrului. Mulţi oameni au murit la cutremurul din 1977, dar cei rămaşi în viaţă şi-l amintesc de parcă s-a întâmplat ieri.
Unul dintre cei care a trăit clipe de groază la cutremurul din 1977 este şi prefectul de Gorj, Vasile Liviu Andrei. Avea pe atunci 18 ani şi se afla pe băncile liceului. Stătea la internat şi urletul ciudat l-a determinat să sară pe geamul camerei. „Abia împlinisem 18 ani şi mă aflam în liceu. Stăteam la cămin şi eram în cameră când am auzit un urlet ciudat. Apoi a început să se zguduie camera cu mine şi de teamă să nu se dărâme pe mine am sărit pe geam. S-a cutremurat pământul şi ne-am adăpostit ăe terenul de sport, de unde priveam către Rânca. Se mişca tot în jurul nostru şi am văzut cum se mişca şi Rânca. Nu a durat mult, dar a fost de ajuns să ne speriem. Mă gândeam atunci la ai mei, dar după ce s-a terminat totul am luat legătura cu ei şi erau bine”, îşi aminteşte prefectul judeţului, cutremurat la imaginile care i-au revenit în minte. Momentele de atunci l-au marcat pe viaţă, mai ales că în acea perioadă au dispărut oameni printre care şi artişti îndrăgiţi lui. Acum, dacă s-ar mai produce un astfel de cutremur, prefectul spune că nu s-ar pierde cu firea, ci ar face orice este omeneşte posibil să ajute pe oricine aflat la nevoie.
Subprefectul avea doi ani la primul cutremur
Un alt supravieţuitor este şi subprefectul judeţului Gorj, Marcel Romanescu. Acesta era foarte mic la acea vreme, dar părinţii i-au povestit mai târziu coşmarul prin care au trecut împreună cu el. A prins însă un alt cutremur simţit în perioada anilor ’80. Imaginile pe care le-a văzut la cel de-al doile cutremur l-au şocat pe moment. Avea zece ani, şi a simţit efectele cutremurului. „Toată lumea a coborât din case aşa cum era îmbrăcată. Unii adormiseră şi au fost treziţi din somn de zguduituri. Păsările şi animalele au simţit cutremurul şi a început agitaţia. Părinţii mei povesteau că era un haos. Lumea agitată, animale peste tot, la primul cutremur. Cred că a fost îngrozitor. Sunt imagini care îşi rămân vii în memorie”, povesteşte subprefectul Marcel Romanescu. Toate aceste scene ale dezastrelor le-au rămas vii în memorie, dar se bucură că nu au pierdut persoane dragi lor în cele două cutremure. La un alt eventual cutremur, nu s-ar da înapoi, mai ales că sunt la cârma judeţului şi trebuie să ajute populaţia, în eventualitatea unui dezastru.
