„Greva pâinii“, așa cum a fost denumit protestul minerilor din bazinul Motru din 19 octombrie 1981, a fost marcată miercuri, 19 octombrie, în Centrul Multicultural din Motru.
Nouă persoane au fost condamnate la pedepse cu închisoarea în urma acelui protest. Este vorba de Viorel Nișulescu, Gheorghe Sârbu, Nicolae Tarnovschi, Alexandru Gaidaș, Ștefan Chirilă, Constantin Soare, Dumitru Dănuț Soare, Dumitru Dănuț Tătaru, Valerică Măciucă și Valerică Ursan. Toți au primit pedepse de șapte și opt ani de închisoare. Șase dintre aceștia mai sunt în viață.
Constantin Soare, unul dintre supraviețuitori, a fost prezent la manifestare. El a povestit ce a generat revolta minerilor: „În Bazinul carbonifer au venit foarte mulți directori de sucursale și de mine, care au fost agenți. În anul 1981 a fost prima zi de revoltă adevărată. Oamenii au ieșit în stradă pentru a-și spune nemulțumirea. Atunci s-a dat un decret de către Nicolae Ceaușescu, de raționalizare a alimentelor. Aveam 23 de ani. Ceea ce mi-au văzut ochi nu credeam că o să văd așa ceva. Intram în mină la adâncimi mari. Cu un ciric de pâine de 250 de grame nu puteam să merg nici pe jos. Nu aveam alimente. Erau magazinele goale. Cei care spun că s-a trăit bine atunci vorbesc în necunoștință de cauză.
Din cauza neajunsurilor, minerii n-au mai avut altă șansă decât să iasă în stradă. 10.000 de muncitori au ieșit în stradă. Era atunci o zi extraordinar de frumoasă, cum este astăzi“.
„Au băgat reziduuri de la WC-uri“
Forțe impresionante au fost aduse la Motru, pentru a suprima revolta. Constantin Soare a relatat că au fost folosite chiar reziduuri pentru împrăștierea protestatarilor: „Erau tancuri, cu pistoale mitralieră pe ele. Lângă Școala gimnazială nr.1 se trăgea cu trasoare. În parcuri, au venit să ne împrăștie cu pompierii. S-a terminat apa în acele cisterne și au băgat reziduuri de la WC-uri. Noi ne-am cerut drepturile“.
«Ceaușescu, PCR, pâinea noastră unde e?»
Constantin Soare a povestit torturile la care a fost supus în timpul anchetei: „Am ispășit șase ani și patru luni de închisoare. La Securitate mi-au spart testiculele de la lovituri, în timpul anchetei. Le-au luat dinții din gură colegilor mei, pentru faptul că am cerut pâine. Se striga: «Ceaușescu, PCR, pâinea noastră unde e?», «Dăm cărbune, dar vrem pâine». După noi s-au ridicat și alți oameni, în Brașov și în alte părți“.
Motru era una dintre puţinele localităţi din ţară unde nu se introdusese raționalizarea pâinii, pentru că era un oraş mineresc. Revolta minerilor din Motru s-a datorat faptului că, potrivit Buletinului Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 79/1981, în articolul 8 din Decretul nr. 313 din 17 octombrie 1981, care s-a dat cu două zile înainte, deci, de revoltă, se prevedea: „Membrii de familie ai persoanelor încadrate în muncă la unităţi din alte localităţi se aprovizionează din localitatea de domiciliu, în limita cantităţilor stabilite pentru localitatea respectivă”. Deci, de atunci, deși la Motru pâinea nu se dădea pe cartelă, minerii nu au mai avut voie să cumpere pentru cei de acasă, dacă locuiau în alte localități.
Și mai au tupeu să vorbească unii despre ,, laptele și mierea ” care curgeau atunci. Era dezastru cu alimentația .
Doar nomenclatura de partid , poliția , securitatea armata și cei care lucrau în comerț o duceau mai bine.