Când mă întâlneam cu Vreju, îl vedeam prost îmbrăcat,
Fără nasturi la cămaşă, pantalonu’ necălcat,
O giacă decolorată, un flanel mototolit,
Pantofi nefăcuţi cu cremă, ce să mai, un jerpelit!
Nu puteai să ieşi cu Vreju la o ţuică, la o bere,
Că se-auzea murmurând: „Ie-te-te, la ăsta, vere!” …
Nu mai pui că făcea foamea, … se-adusese de spinare,
De urzici, de dragavei, ca o toartă de căldare …
Acum, Vreju este altu’, altă treabă, alt băiat …
Nu mai e ăla de ieri, acum e om însurat!
-Bă Vrejule, care-i treaba, văd că e mare schimbare,
Pantofi-lux, costum călcat, parcă ai altă valoare!
M-am însurat cu Gurguia, nepoata lu’ Goroveală,
Şi de-atunci s-a schimbat treaba, este altă socoteală …
M-a-nvăţat să spăl, să calc, să gătesc, să fac curat,
Şi de-atunci, „Ie-te-te bă, ce minune de băiat!” …