-Tu nu mi-ai spus niciodată, cum de mai ales pe mine,
Să-ţi fiu soaţă, şi pe viaţă să fiu alături de tine!
M-am gândit de-atâtea ori, ce-anume te-a ispitit,
Ca să fiu a ta iubită, tu să fi al meu iubit …
M-am gândit că poate părul ondulându-se frumos,
Peste umerii golaşi, negru ca un abanos,
M-am gândit că poate trupul, care nu e chiar de divă,
Dar nici lăbărţat ca dracu’, ca al Leani lu’ Colivă,
M-am gândit, chiar şi la buze, la bărbiţă, obrăjori,
Pieptu’ meu ce atrăgea puhoaie de doritori …
-Hai, nu te mai obosi, să tot dezlegi la mistere …
Din cauza ochilor, te-am luat eu, de muiere!
-Nici nu mă gândeam, iubite, s-aud vorbe dulci, ca mierea!
-Asta e, ce să mai zic, am probleme cu vederea …