TIR-ul a frânat puternic în parcarea de sub plopi,
Ondulându-se-mprejuru-i să evite nişte gropi.
Turcul, cel de la volan, o luase pe „fetiţă”,
La ieşirea din comună, dintr-un capăt de uliţă.
Târgul a-nceput deja, chiar de la prima strigare,
Discutând de „aparenţe”, de „poziţii”, de „valoare” …
Când a parcat otomanul, pregătit să-nceapă „treaba”,
Piţipoanca l-a mustrat: – Otomane, vrei degeaba?!
Ia prezintă caşcavalu’, dă cu el aici pe bord,
Dacă vrei să-ncepem „lucru’”, să cădem într-un acord!
– Stai fă, neastâmpărato! Ia mai întâi de serveşte,
Şti că eram băiat bun, şti că turcu’ te plăteşte!
– Scoate bă, golaveraju’ şi lasă-mă dracu-n pace,
Că de nu mă-mbrac la loc şi-ţi mai dau vreo trei capace!
– Ia gagico euroii, şi să te văd cum suspini!
– Dublează potu’ Ceakâre! Mă-nţelegi, sunt prea puţini!
Parc-acu’ o săptămână te dădeai mai înstărit …
– Asta vreau să spun nebuno, că atunci m-ai sărăcit!…
Când s-au înţeles la preţ şi au intrat „în război”,
Se mişca tiru-n parcare, şi-nainte şi-napoi …
Românca „lupta” nebună cu asaltul Semilunii,
Să învingă otomanul şi să răzbune străbunii!
Jăndarii pândeau în noapte ca de obicei, momentul
Când se termină „conflictul”, problema, evenimentul …
Coborând din TIR, fetiţa, au săltat-o: – Hai cu noi,
Că tocmai băurăm bine, să începem „turu’ doi”!…
