Discutau nişte jivine şi păsări, lâng-un fânar,
Despre cum trebăluieşte cucu-n postul de primar.
Se contraziceau haotic, găseau cucului, cusur,
De se traseră alături, lighioane dimprejur.
Zicea lupul: – Fraţilor, mă apucă balamucu’,
Ăsta nu ştie altceva, decât cu-cu, cu-cu, cu-cu!
Când mă duc la primărie, chiar de-i duc plocon, vr’un miel,
Mă „lămureşte” zicându-mi blestematul cântecel!
Ţapul se plângea, la rându-i: – I-am cerut şi eu un lucru,
Şi mi-a spus că mă serveşte, voi primi îndată, … cu-cu!
– Eu am fost după alune, spunea domnul-veveriţă,
Şi mi-a zis: „Nu e de mine, mergi la vice-primăriţă!”
Mai erau alţii la uşă, am năvălit toţi, în grup,
Ne-a strigat: „Ieşiţi afară, că vă ia dracu, pup-pup! .
Am sfidat eu ursul, vulpea, nevăstuica, râsul, lupu’ …
Băgaţi-vă la primar, că vă dă el … cu-cu, cu-cu!”.
Când a fost la o clocire, cucul s-a făcut că zboară,
Lăsând ouăle în grijă, mierlei, coana secretară.
Atunci s-a aţâţat focul … doamne, doamne, balamuc,
A aflat tot habitatul despre ouăle de cuc!
S-a înfipt pupăza-n mierlă … ciocăneală, jumuleală …
Se dădeau de ceasul morţii, să se bage la cloceală.
Se uita cucul la ele, camuflat într-un tufar;
„Vai, vai, vai, câte probleme, mai ales când eşti primar!
Totuşi, m-aş dori pe post şi-n mandatul viitor,
Aşa că am să vă „cânt” şi din ramuri şi din zbor.
Vă cânt până răguşesc, votaţi-ne aşadar,
Primăriţă, pupăza, pe mine, … vice-primar!
Dacă nu gândiţi la urne, ştiindu-vă cauza,
Patru ani o s-aveţi parte de … cucu şi pupăza!
Când aveţi treabă, nevoie de un act sau de un lucru,
Vi se răspunde amabil: „Ia de-aici … pup-pup şi cu-cu!” …
