Acasa / Pamflet / Curca şi raţa

FABULĂ

Curca şi raţa

O curcă „socotită”, de sus de pe polată,
Zicea spre altă curcă ce îi era cumnată:
– Priveşte cumnăţico spre tăfăloaga raţă,
Ce proastă, ce nătângă … şi ne mai stă şi-n faţă!
Cât este ziulica, continuu dă din cioc,
Şi nu este în stare să-şi scoată un boboc.
Nu mai rezist surato, să tot aud mac-mac,
Mă dau jos în ogradă şi ai să vezi ce-i fac!
– Ascultă prostănaco, ia dă-te mai încoace,
Şi spune-mi dacă şti cu cine ai de-a face?
Tu ai băgat de seamă ce mândră sunt la faţă,
Că nu se poate spune că mă compar c-o raţă …!?
Eu pot să zbor năroado, să cânt şi să alerg,
Eu sunt mai respectată pe orişiunde merg,
Perechea mea în viaţă, cunoşti, e un curcan,
Nu un răţoi penibil, urât şi prostovan …
Te domin cu-nălţimea, cu ciocul stau în vânt,
Iar tu abia mergi cu burta pe pământ!
Din câte ţi le-am spus, se vede clară treaba,
Că eu trăiesc cu cinste, iar tu trăieşti degeaba!
Grăieşte doar un lucru ce-l poţi şi eu nu pot!?
– Aş vrea să dăm pe baltă, o probă de înot!
Ia spune-mi, cine face cele mai bune ouă,
Şi cât de bine-arăţi în cazul când te plouă?

Morala … fi atentă când vrei a te da mare,
Cu cine te compari, ce fel de adversare.
Şi-atunci când crezi că eşti o senioară curcă,
Apare-o biată raţă, ce serios te-ncurcă!

Scrie un commentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*