Pamflet după o anecdotă de Sonia Elena Lopotenco
-Nu te înţeleg, nevastă, ce tot faci cu-atâtea ţoale,
Când tu, vreo trei părţi din corp, le menţii aproape goale!?
Ai umplut şi garderoba şi cuierul de pe hol,
Iar atunci când ieşi în lume, ai trupul aproape gol!
-N-are rost să îţi spun iar, n-are rost să mă complic,
Eşti tot paralel, bărbate, n-ai prea înţeles nimic!
-Recunosc, sunt în dilemă; cu cât iei mai multe haine,
Cu atât laşi mai golaşe trăsătur’le tale, faine!?
Văd c-ai început să-mi iei şi mie, haine, „la greu”,
Nu ştiu care nu-nţelege cum stă treaba, tu sau eu?!?
-Păi, cu haine, bine nu-i, fără haine, nu-ţi convine,
Atunci ce să înţeleg, ce e bărbate, cu tine!?!
-Nici eu nu mai înţeleg, tot noi suntem vinovaţi …
Şti, cele mai dulci momente, le petrecem … dezbrăcaţi !!!