Revenit acasă, Gogu, nu oricum, în patru labe,
Abia putea să lege două, trei, patru silabe …
Cel mai greu i-a fost pe scări, … erau „lunecoase”, „moi”,
Făcea trei paşi înainte, făcea doi paşi înapoi …
L-a luat în spinare, Calu, un prieten „devotat”,
Care-n seara cu pricina, a fost „absent motivat”.
A deschis uşa lu’ Gogu, a dat cu el pe podea,
După care, a strigat: „Ia-l cocoană, di-colea!”.
Însă cocoana, nimic, nu scotea nicio silabă …
Zicea Gogu, printre dinţi, „Fi a dracului de babă!” …
Se zvârcolea pe covor, căta-n dreapta, căta-n stânga,
Dar Păsărica, nimic, tăcea din gură, nătânga …
Ca o ultimă zvâcnire, i se auzi ţipatul:
-Începe dracu’ să urli, că nu mai nimeresc patu’! …
