Legendarul Ion, un nume, o fiinţă, un erou,
Este marea sărbătoare, la un pas de Anul Nou!
Ioan, fu botezătorul Domnului Iisus cel Sfânt
Şi el însuşi, este Sfântul cel mai cinstit pe pământ!
Ion este frecventul nume şi-n ţară şi-n alte ţări;
Strigând Ion, ţi se răspunde unanim din patru zări!
Ion este nume de slugă, însă şi de şef de stat,
Ioni au fost şi domnitori, dar şi ăi mai proşti din sat.
Întâi fu Botezătorul, dup-aceea mulţi Ioni,
Ciobani, slugi, prostălăi, fraieri, preşedinţi sau campioni …
Ion sau Ioan este totuna, sau Ionică tot acela,
După cum este şi Ioana, Ionica sau Ionela.
Mai este Ionuţ sau Nelu, Ioneluş şi alţi ca ei,
O lungă înşiruire de Ioni, Ionuţi sau Ionei.
Avem pe Geani, în Cizmă, pe Ivan, Ion-ul rusesc,
Pe John cel de peste gârlă, sau pe Ianoş, unguresc.
Juan, Jean, Iani sau Johan, cât şi alte derivate,
Din tot atâtea ţinuturi, regiuni, meleaguri, state …
În sfârşit, oprim aici şiragul de nume date,
Urându-le, per total, „la mulţi ani, cu sănătate!”.
De te laşi în jos, pe valuri, udă Jiul în aval,
Şi pământul ce-l suportă, pe un cârcotaş zonal…
Merită trecut la coadă, „venerabil” epigon,
Pe nevrednicul de nume, păcătosul…
