Dinspre vârfuri de coline,
Dus în sanie de reni,
Moş Crăciun, hohotind, vine
Trecând dealuri şi poieni.
Copiii, nerăbdători,
N-au mai aşteptat în case,
Şi s-au grupat de cu zori,
Câte patru, cinci sau şase.
Aşteptau pe ulicioare,
Cuprinşi de adrenalină,
Moşul cu sacu-n spinare,
Cu de toate ca să vină.
Când ajunse lângă ei,
Le zise: – Măi feţi-frumoşi,
Ia băgaţi-vă-n odăi,
Că vreau să intru pe coş!
Hai s-o facem ca la carte,
Aşa cum spune-n legendă!
Dacă moşu-n drum, vă-mparte,
S-ar putea să ia amendă!
– Moşule, te arde focul,
Ne e teamă c-ai să mori!
– Urmez bată-vă norocul,
Un master de cascadori!…
