„Cin’le cată, le găseşte!”, cam aşa se poate spune
Despre unul care-a luat o bătălie, pe bune!
Tot aici şi negreşit ar putea să mai încapă
Cum că „Ulciorul nu merge de prea multe ori la apă!”
Să adaptăm încă unul ce se potriveşte şnur,
„Cine sare pari prea mulţi, tre’ să dea unu’ prin…!”
Cam aşa s-ar putea zice despre haimanaua care
A ieşit în uniformă, cu paleta-n drumul mare.
Ce s-a gândit puşlamaua; că merge să fac-un ban,
Dând „amenzi” usturătoare, omului de la volan…
Bietul şofer, plângăcios, văzând cât de crudă-i „fiara”,
Se ruga să mai reducă şi s-o facă „bara-bara”…
Poliţaiu’ încruntat, cu şapca pe ochi lăsată,
Zicea: „Bine covrigare, îţi reduc de astă dată!”
Du-te vreme, vino vreme, uite aşa haimanaua
Cădea zilnic „la-nţelegeri” rotunjindu-şi teşchereaua.
Şoferii erau şi ei mulţumiţi, cum să vă spun,
Fiindcă nu i-a „taxat tare”, că agentu-i băiat bun!…
Până într-o bună zi, unul a prins să cuteze,
Cerându-i la „poliţai” ca să se legitimeze.
-Bă, io cer acte, nu dau! Io-s agentu’, tu şoferu’!
La care, conducătorul a apucat levieru’…
Îl cipcise pe „agent” că-i escroc şi ca atare,
Ţinea calea la maşini ca banditu-n drumul mare.
L-a tupşit cu levierul, i-a băgat la greu capace,
Pân’ s-a jurat „poliţaiu’” că în veci nu va mai face!…
„Poliţai” bătut măr
