Circulă un vechi proverb şi la noi şi-n lumea mare
Că în mod inevitabil, din stejar, stejar răsare.
Înţelegem din acesta că şi micuţul stejar
Are-aceleaşi calităţi ca stejarul secular.
Când s-a născut vorba asta s-a lăsat de înţeles
Că fiul e ca părinţii, ca şi tatăl, mai ales.
Proverbul este proverb, el trebuie respectat,
Dar să-l iei de capital nu eşti nicicum, obligat.
S-au văzut destui părinţi demni, respectabili, cu nume,
Care au avut copii derbedei şi vai de lume.
Dar s-au văzut şi părinţi degradaţi, cu vicii multe,
Ai căror fii, necăjiţi, au ajuns oameni de frunte!
Deci nu este chiar valabil în orice împrejurare,
Proverbul cel care zice „Din stejar, stejar răsare”.
Priviţi la Mircea Lucescu, ce titan, ce antrenor
Şi priviţi ce papă-lapte e Lucescu junior!…
Cică i-ar fi zis bătrânul două vorbe mai acerbe:
„Ia-ţi sarsanaua şi pleacă, nu mai umbla cu proverbe!”…
