Privind la melc cum se urca pe-o cioată,
Privindu-l şi a doua zi, în mers,
Un rac, roşi ca focul, dintr-o dată,
Şi se-adresă cu-n glas pervers:
– Mă mir cum nu iau foc, de nervi ce am,
Văzând cum mergi de lenevit!
Nu tragi la plug, nu mergi în ham,
Ce dracu, ai înţepenit?
Hai, înţeleg, nu ai fuleu
S-alergi ca leul ori ca puma,
Sau la juma din ce pot eu.
Dă-mi explicaţii, chiar acuma!
– Vecine rac, nu am cuvinte …
Ne prea cunoaştem amândoi.
Eu merg încet, dar înainte,
Şi nu ca tine, înapoi!
