O tânără se ruga zi de zi la Dumnezeu,
De prin şcoala generală, de prin anii de liceu.
Cerea să i se-mplinească, cerea să aibe noroc,
S-o iubească un băiat cuminte şi frumos, foc!
Bine, fata mai gândea că n-ar strica la băiat,
Dacă i s-ar mai găsi bani-grămadă, un palat …
Dar, crescu fata, crescu făr’ să i se izbândească
Rugămintea ei fierbinte, totodată omenească …
Într-o zi, merse la popă, şi-i zise sfinţiei sale,
Că s-a rugat ani la rând, c-a făcut şi osanale …
-Dar degeaba … Cel de Sus, nu m-a ascultat deloc,
Şi nu mi-a dat pe plăcere, nu mi-a dat să am noroc!
-Roagăte şi pentru altu’, nu doar atât, pentru tine,
Şi atunci fătuca tatii, s-ar putea să iese bine!
Se rugă … – Doamne, dă-i mamei un ginere cu palat,
Frumos-foc, cu bani grămadă … Cam aşa cum te-am rugat! …