Simţind că miroase-a gaze, şi încremenind de frică,
Pălămida l-a sunat pe giner’le, Damblagică:
– Alo, gineraşu’ mamii, vino că e grea urgie,
Nu ştiu ce să mă mai fac, răsuflă o butelie!
Casa e plină de gaze, aer nu mai am deloc,
Am să mor, giner’le mamii, ca un om fără noroc …
Ca să vezi ce ghinion, când e să o dai în bară,
Nu găsesc nici tabachera, parc-aş fuma o ţigară …
– Dar, mamii … – Taci bă din gură, fi al dracu’ de ciumete,
Că dac-ai fi lângă mine, te-aş azvâli de perete!
Lasă-mă să îţi explic, până nu intru-n delir …
113, formai, dar nu îi prinsei pe fir …
– Mamă soacră, stai puţin, ascultă o clipă, doară,
Până ajung eu, acolo, ia de-aprinde o ţigară! …