De când „s-a intrat în ei”, şi-a scăzut birocraţia,
E durere, e stres mare, este jale-n România.
Învăţaţi la trândăveală, la cafele lungi şi late,
Ajunseseră să aibe probleme de fund şi spate.
Nu recurgeau la pastile, la tot felu’ de injecţii,
Se ajutau reciproc, procedând ades la … frecţii.
Era un „coşmar”, atunci, era chiar o „tragedie”;
Se „chinuiau” şapte – opt, să plimbe câte-o hârtie.
Astăzi s-au mai subţiat, a dat bomba-n birocraţi!
Dar e o altă problemă, sunt stresaţi, stresaţi, stresaţi …
Să vedeţi doar un exemplu, de un stres „monumental”,
De-o presiune simţită într-un hal fără de hal:
-Nu şti unde mie creionu’, că plesnesc, e mare bai?!
-Saltă mâna şi apucă-l, că doar la ureche-l ai!
-Bă, tu mă stresezi mai rău, eşti stupid fără pereche!
Nu mă face să turbez, spune-mi la care ureche! …
