Acasa / Pamflet / Viţelul şi boul

Viţelul şi boul

Aflându-l pe unchiu’ patron, barosan,
Că are bodegă cu toate în ea,
Viţelul se duse la el făr’ un ban,
Bătând cu copita-n solida tejghea:

– Bă unchiule, pune-mi o halbă de bere,
Un coniac mare, un nes ş-un trabuc,
Sunt tare-nsetat şi inima-mi cere,
Iar apoi la iesle mănânc şi mă culc.

– Ia ici un suc verde şi dou-acadele,
Şi du-te la iarbă, munceşte-ţi mâncarea!
Eşti mic pentru şpriţuri, tutun şi cafele!
Îţi trag două coarne, de-ţi ghiftui spinarea!

– Zgârcit mai eşti neică, în van meargă-ţi sporul!
Să văd cum prind rostul şi am să dau iama.
Mă duc să te ştie padocul, oborul,
Îi spun şi lu’ tata, îi spun şi lu’ mama!

Cu critică, vaca se duse la bar,
Pe frate-l împunse, îi trase copite.
– Bă du-te la dracu’ de porc şi măgar,
Să ştii să-l serveşti de-acu’ înainte!

– Da bine, mă soră, trimite-l să vină,
Servi-voi nepotul cu tot ce îmi cere.
Cer scuze la dânsul şi-i dau să-i convină,
Îi dau după gusturi, dambla şi plăcere!

La crâşmă, nepotul bău la refuz.
Se-ntoarse acasă făcând balamuc,
Se luă de oricare, isteric, confuz,
Împunse şi vaca şi boul-tătuc…

Mugind, greu rănită, plângea biata vacă:
– Sari frate din crâşmă, ne bate, mă crede!
– Eu sar, zise boul, când circ, o să facă
Din dou-acadele şi-un ţap de suc verde!

Scrie un commentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*