În ţara unde este şi aur şi de toate,
Aşa cum nu prea vezi oriunde-n altă parte,
Domnea în ţara ceea, de-aproape zece ani,
Un specimen penibil, din clanul de fazani.
Fiind fazan, se ştie că nu prea ai pretenţii
La comportarea lui, la fapte, la intenţii …
Iar când în a lui ţară, o criză era-n toi,
Găsi ca salvator, un … „preacinstit” vulpoi.
– Fazanule, tu şti, îi zise roşcovanul,
Că nu-ţi aduce veacul, ce îţi aduce anul!
Necazurile vin oricum şi la tot pasul,
Nu îţi aduce anul ce îţi aduce ceasul!
Ţi-am spus, nu pierde timpul, pe gânduri să nu stai,
Şi hai să facem treaba; dă-mi aurul de-l ai!
Aşa cum mi-ai dat lemnul şi alte bogăţii,
Dă-mi aurul din munţi, şi protejat vei fi!
– Păi dacă îmi promiţi că mă vei apăra,
Şi-mi vei da la nevoie, culcuş în ţara ta,
Atunci, prieten drag, ia aur, ia şi bani,
Iar când va fi nevoie, mă aperi de duşmani!
Morala:
Fazanu-i tot fazan, şi limitat gândeşte …
Vulpoiu-ţi papă tot, iar apoi te haleşte!