În România, orice fost om politic devenit mai apoi om de afaceri este musai să revină în politică. Este aproape obligatoriu, dacă se respectă. Așa se face că, după ce a schimbat câteva partide și după ce Realitatea TV nu s-a dovedit a fi tocmai o afacere profitabilă, Cozmin Gușă s-a reînscris în PSD, cu un avânt demn de toată stima la cei aproape 50 de ani ai săi.
Dincolo de orice controversă legată de personajul Cozmin Gușă, sunt destui cei care consideră că el ar fi util PSD în măsura în care și-ar asuma ingrata funcție de secretar general al partidului. O funcție pe care a mai deținut-o în PSD, într-o perioadă în care la capitolul organizare era greu să depășești performanțele unui Miron Mitrea sau Octav Cozmâncă.
Problema care se pune însă este cât de dispus ar fi Gușă să lase deoparte filosofia și aerele de „creier din umbră” și să treacă din nou la „munca de jos”. Pentru că dacă social-democrații au nevoie disperată de ceva, acel ceva este un nou Cozmâncă, un bun organizator la nivel central, capabil să coaguleze cu mână de fier tendințele din ce în ce mai centrifuge ale filialelor din teritoriu.
Ceea ce propune Cozmin Gușă, anume o reformă a social-democraților, este evident necesar, asta nu e vreo noutate, fiind necesară o reformă a întregii clase politice, nu doar a PSD. Dar, pentru că întotdeauna există un dar, Gușă va trebui să explice foarte bine ce înseamnă transformarea PSD într-un „partid al românilor buni”, pentru că asta îmi sună extrem de asemănător cu discursul președintelui Iohannis care visa la o Românie fără pesediști.
Din punct de vedere principial, nu există nicio diferență între unul care vede doar în alb și negru, români buni și români răi, și altul care vede români pesediști și români anti-pesediști. Ambii visează la cai verzi pe pereți.
Prin urmare, cum va hotărî Cozmin Gușă care român e bun și care e rău? Vor exista criterii, altele decât Constituția și legile țări? Dacă răspunsul ar fi fost nu, ar fi fost deja redundant să se vorbească despre reformă.
În schimb, Cozmin Gușă ne oferă definiția sa legată de cum ar trebui să fie românul bun: omenos și patriot. În rest, nu mai trebuie să fie nicicum altfel, omenos și patriot e suficient! Stabilim asta eventual într-un Comitet Executiv, după care facem un tabel cu cei care s-ar încadra. Eventual îi includem și pe Vasile Dâncu, Vasile Pușcaș, Gabi Oprea, și cam pe toți ăia de au plecat din PSD „de nevoie”, au aruncat cât au putut (vorba lui Băsescu) cu zoaie pe geamurile social-democrate, au făcut trasee pe peste tot în politică și acum se întorc obosiți la matcă, cu piciorușele pline de polenul înțelepciunii adunate de pe unde au colindat ei atâția ani.
În aceste condiții și cu asemenea reîncălziri ale unor ciorbe vechi, făcute în locul unei reale reforme, se anunță zile interesate în Partidul Social Democrat. Cei care au rezistat în toți acești ani în PSD, cu eleganță și demnitate (și aici mă refer la un Adrian Năstase, dar nu numai), cei care au refuzat să se transforme în traseiști politici, tinerii social-democrați cu precădere, vor privi cu reticență un asemenea proiect care își arată „omenia” doar în ceea ce privește recuperarea unor foste glorii rămase, între timp, fără suflu.
Cristina Petrovici
