240 de senatori și deputați au văzut în Ludovic Orban prim-ministrul pe care România nu l-a avut niciodată, acea apariție providențială materializată din pofta președintelui Iohannis de a avea propriul său guvern.
Ministru al Transporturilor în Guvernul Tăriceanu, în perioada aprilie 2007 – decembrie 2008, actualul premier al țării se poate mândri, în funcția pe care a deținut-o, cu numai zero kilometri de autostradă, dar și cu un accident pe care l-a provocat și de la care a fugit ca să își facă „niște analize”.
Până nu demult angajat la o firmă de avocatură, ai putea crede că ceea ce îl recomandă totuși pe domnul inginer Orban pentru o funcție atât de importantă în stat (nu, nu e vocea și talentul!) este faptul că, să recunoaștem, nu sunt prea mulți ingineri capabili să dea sfaturi juridice unor avocați.
Așadar, Orban și ai săi au fost învestiți cu încredere, au depus jurământul, după care au putut, liniștiți, să se bucure și să se fotografieze în autocar. Și, totuși, cu un Guvern instalat la Palatul Victoria doar pentru a consolida avantajul electoral al unui candidat la prezidențiale, un Guvern din care fac parte trei miniștri care au primit aviz negativ din partea Comisiilor de specialitate, nu există nici un motiv de liniște.
Cu un „om de cultură” ca Bogdan Gheorghiu, la Cultură, sau cu un Ion Ștefan, la ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, e greu, ca cetățean, să stai liniștit, chiar dacă guvernul liberal promite că va curge atâta lapte și miere încât orice om din țara asta, fie el liberal sau nu, își va putea face dintr-o grindă un ditamai căsoiul pe 1.000 mp.
Însă nouă, românilor, ne place să facem experiențe pe pielea noastră. Așa încât, după mai bine de 80 de ani, liberalii se află singuri la guvernare, România fiind condusă acum, la nivelul Executivului, de un duet cu adevărat formidabil: Ludovic Orban și Raluca Turcan.
Cristina Petrovici
