Oricine a auzit, la un moment dat, despre atacul de panică. Unii l-au trăit, alții au citit despre el, iar mulți folosesc această expresie pentru a desemna agitațiile banale de zi cu zi.
Atacul de panică este însă o situație serioasă și o noțiune științifică din panoplia psihologiei anxietății. Însuși termenul de ”panică” duce cu gândul la iraționalitate, pierderea controlului sau haos. O persoană la care s-a declanșat un atac de panică simte aceste atribute atât psihologic, cât și fiziologic.
Din punct de vedere psihologic, atacul de panică este o reacție la o situație fobică sau anxioasă. Cu alte cuvinte, când îți este foarte frică de o situație anume sau simți teamă de necunoscut, de ce s-ar putea întâmpla pe viitor ori ești foarte stresat, organismul reacționează. Această reacție e caracterizată de simptome fiziologice precum palpitații, senzația de sufocare și de leșin, transpirație, tremor, creșterea frecvenței cardiace.
Pe lângă manifestările fiziologice, există și cele psihologice. Persoana care are un atac de panică are tendința de a fugi din locul în care se află, senzația că va muri, teama că va înnebuni sau că va face gesturi necontrolate ori iraționale.
Ce este și cum se manifestă atacul de panică:
”Subiectul se simte îngrozit, neajutorat, vulnerabil” Primul atac de panică este cel mai traumatizant. Subiectul se simte îngrozit, neajutorat, vulnerabil și nesigur cu privire la posibilitatea reapariției simptomelor. Acestea sunt caracteristicile atacului de panică exploziv, care se manifestă comportamental, somatic și fiziologic.
Mai există o formă de
atac de panică, cea implozivă. În acest caz, pus în fața situației fobice ori a
unei amenințări iminente ori de stres extrem, subiectul înmărmurește, nu se mai
poate mișca, nu mai poate vorbi și nici reacționa. Se aseamănă mult cu intrarea
în starea catatonică. Catatonia, conform DSM, este un sindrom psihomotor
caracterizat prin incapacitate generală de mișcare corporală sau de
reacție.
Sunt cazuri în care unei persoane îi albește
părul în decursul a câteva ore, ca rezultat al atacului de panică imploziv.
Acest lucru a fost observat în închisori, în primele ore sau zile ale
încarcerării – unii deținuți au albit în câteva ore sau zile, nu au mâncat, nu
s-au mișcat. Păreau niște statui.
Atacul de panică imploziv dă senzația unui calm comportamental aparent, însă subiectul e dominat de angoase, temeri, anxietăți, stres interior, toate în forme severe, care paralizează temporar capacitatea de reacție somatică. În concluzie, la unele persoane atacul de panică se manifestă exploziv, la altele, imploziv.
Cât de
periculos este pentru organism
Oamenii ar trebui să știe că, deși e percepută ca o experiență îngrozitoare, atacul de panică exploziv nu este absolut deloc periculos pentru organism, din perspectivă somatică și fiziologică. Cu alte cuvinte chiar dacă pulsul și ritmul respirator accelerează, nu vei face atac de cord și nici nu ți se va opri respirația, nu te vei asfixia și nu vei muri.
Atacul de panică nu produce o îmbolnăvire sau o oprire a inimii, deși palpitațiile sunt de natură să genereze ideea morții iminente. Nici senzațiile de sufocare nu sunt periculoase. Musculatura gâtului și toracelui se contractă, acesta fiind motivul scăderii momentane a capacității respiratorii. Atacul de panică nu provoacă nici leșinul, deși există o senzație de genunchi moi. Așezarea pe un scaun rezolvă problema.
Din perspectivă psihologică, oamenii trebuie să știe că un atac de panică nu conduce la nebunie. O boală psihică nu se instalează spontan și brusc, ci este rezultatul unor acumulări de factori de lungă durată.
