spot_img
22.4 C
Târgu Jiu
vineri, martie 29, 2024
Altele
    AcasăHeadlinesArhitecta gorjeană specializată în Olanda care vrea să dea o altă formă...

    Arhitecta gorjeană specializată în Olanda care vrea să dea o altă formă lânii. Va deschide un atelier în Târgu Jiu

    Oana Tudose, în vârstă de 31 de ani, trăiește în Olanda de aproximativ opt ani. Tânăra care a trăit în județul Gorj deține în Rotterdam un birou de arhitectură de interior și a colaborat la realizarea unor resorturi de lux în mai multe țări asiatice. Aceasta își dorește să revitalizeze o activitate de tradiție: prelucrarea lânii.

    Oana vrea să conceapă din lână produse noi: pereți decorativi cu diferite calități, lămpi și alte obiecte. Aceasta  a obținut finanțare și în acest an își va deschide un atelier în județul Gorj. Produsele pe care le va realiza vor fi duse în străinătate, pentru că în România nu există o piață de desfacere. „Valoarea proiectului este 40.000 de euro. Trebuie să utilez atelierul cu echipament specific. Trebuie să angajez doi oameni. Pe perioada de 18 luni trebuie să am doi angajați. Produsele trebuie valorificate. Nu știu ce piață există în România, dar în Olanda există o piață pentru asemenea produse“, a spus Oana.

    „În România nu am fost luată în serios“

    Tânăra ne povestește și cum i-a venit ideea de a valorifica lâna: „A fost și o frustrare. De ce să aruncăm un material atât de bune, pe când olandezii lucrează cu deșeuri, reciclează plasticul să facă mobilă? Noi avem un material local și nu știm să-l valorificăm. Toată lumea știe că lâna se aruncă, dar nu a făcut nimeni nimic. Inițial am dorit să vin cu designeri olandezi și să-i pun în pereche cu meșteri români pe ceramică, textil, lemn, dar nu am primit finanțare din Olanda. Urmau să facă un nou obiect. Am spus că trebuie să mă nișez. Făcând cercetare cu ocazia acestui proiect, am constatat că lâna era un deșeu, care se arunca. În anul 2016 am venit în Gorj și am stat două luni. Atunci am luat lâna și mă gândeam la ce să fac cu ea. Instinctiv m-am dus către tehnicile tradiționale de prelucrare. Abia am găsit unelte pentru că nu se mai fac și pe cineva care să mă învețe să torc lâna. Se făceau înainte din lână niște haine speciale.  Anul trecut mi-am scris singură proiectul. Am intrat într-un concurs de planuri de afaceri, iar în decembrie m-am numărat printre câștigători. Urmează să fac o serie de cursuri de antreprenoriat, apoi consultanță și mentorat din partea Diaspora Invest. Este un proiect pentru care au obținut finanțarea europeană pentru a-i ajuta pe români să se întoarcă acasă prin deschiderea unor afaceri. Vreau să cercetez potențialul textil artizanal al lânii de ovină românești și potențialul materialului și aplicațiile lui în design-ul de produs contemporan. Îmi doresc să deschid un atelier în Gorj, aici unde găsesc lână. De exemplu, lucrez la realizarea unor lămpi de perete și de podea pe bază de lână. Am dat lână unui designer din Olanda și a găsit propria metodă de a o lucra. De asemenea, mai poate fi folosită și în diferite tapițerii. Poate să mai fie folosită pentru realizarea de pereți decorativi fonoabsorbanți sau un spațiu despărțitor“.

    Oana are și o dezamăgire. În România nu a fost luată în serios, în timp ce în Olanda a fost sprijinită: „Îmi doresc să fie și un loc de cercetare pentru a vedea la ce mai putem să folosim lâna. Când am început proiectul cu lâna, în România nu am fost luată în serios, dar în Olanda m-au luat în serios și m-au susținut să merg mai departe. Este o comunitate mare de oameni creativi. Aici, în afară de familie, nu am prea avut mare susținere. Când eram la început de drum, parcă aveam nevoie de o susținere și încurajare. Sper să deschid atelierul în toamna acestui an“.

    „Nu am reușit să-mi găsesc identitatea“

    Oana a venit în județul Gorj la Vârsta de 10 ani, bunica ei fiind din comuna Samarinești. „M-am cu familia în municipiul Motru din localitatea Roșiori de Vede, bunica mea fiind din satul Boca din comuna Samarinești. Aveam vârsta de 10 ani. Părinții s-au mutat cu serviciu. Tata lucra inginer la cariera minieră, iar mama a fost judecător. Părinții m-au încurajat mult. Tot ei m-au îndrumat către arhitectură. Probabil că s-au gândit că nu o să pot trăi din artă“, ne relatează tânăra.

    Oana a absolvit secția de arhitectură din cadrul Liceul de Arte Târgu Jiu și a urmat, apoi, Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu“ București, specializarea Arhitectură de interior. „Am desenat de mică. Mama m-a încurajat să merg la un liceu de profil. Eu am făcut școala generală în Motru și am văzut că am talent“, spune Oana.

    Nu s-a putut regăsi în România, pentru că meseria pentru care se pregătise nici nu era recunoscută, cea de arhitect de interior. „Școala din România, inclusiv Facultatea, m-au ajutat să gândesc foarte tehnic, chiar dacă erau școli creative. Nu am reușit să-mi găsesc identitatea cât timp am stat în România. Când am ajuns în Olanda, a trebuit să dezvăț cumva tot ce am învățat și să învăț să gândesc conceptual, să pornesc de undeva și să duc ideea aceea până la capăt. În liceu am învățat baza: cum să desenez, culoare, textură, geometrie, formă etc. În facultate, arhitectura de interior era la început de drum și nu cred că s-a înțeles prea mult ceea ce era de făcut sau eu nu am înțeles. Nu mi-am găsit locul în facultate. Nu eram învățați să avem un concept, pentru că atunci când se începe un proiect trebuie să se înceapă de la faza de concept, care trebuie dus în faza de dezvoltare  și apoi în zona tehnică. La «Mincu» ne dădeau teme stricte și nu porneam de la un concept“.

    A aplicat pentru master la „Piet Zwart Institute“ din Rotterdam, care face parte din Academia de artă „Willem de kooning“. „În Olanda a fost complet diferit. Eu am avut un handicap, pentru că nu știam ce însemnă un concept. Eu când am plecat din România nu exista nomenclatura de arhitect de interior, nici măcar designer de interior. Era doar decorator. Eu am vrut să merg pe arhitectura de interior și nu aveam ce să fac în țară. Nu cred că este vorba de bani. Olandezii au grijă de banii lor și au înțeles că ar putea să cheltuie mai mulți bani singuri, decât dacă ar apela la un profesionist. A fost foarte frumos. Cursurile s-au desfășurat în limba engleză. Mi-a plăcut programul,  pentru că făceam și cercetare, scriam, ceea ce nu am făcut deloc la «Mincu», și eram încurajați să avem părerea noastră și să fim foarte critici. Aveam mult cercetare materială. Am făcut mult design de produs“, ne explică Oana

    Material de construcție inovativ

    Oana a avut rezultate foarte bune. A lucrat la un proiect și a reușit că conceapă un nou produs: „Am avut ca temă «Mulaj și grădina olandeză». A trebuit să experimentăm cu tehnici noi de mulaj. Aveam ateliere de lemn, de ceramică, de croitorie, unde puteam să mergem să experimentăm și să testăm. Am învățat să sudez, să pun cărămizi. Te învață să lucrezi mult și cu mâinile și ajută mult pentru cariera. Noi am dezvoltat o tehnică nouă, de ghips și nisip. Am dezvoltat niște cărămizi cu goluri și deveniseră un habitat pentru rândunele pentru că acestea sunt pe cale de dispariție în Olanda, pentru că folosesc tot felul de pesticide și nu mai au ce să mănânce. Asta s-a întâmplat în ultimii zece ani. Am reușit să facem un biotop pentru rândunici. Am lucrat la acest proiect eu și o colegă italiană“. Oana a primit «Cum Laude“ pentru acest proiect.

    A lucrat la concepția unor resorturi de lux

    Oana și-a înființat propriul studio și a colaborat cu arhitecți apreciați în cadrul unor proiecte importante, de realizare a unor resorturi de lux. Chiar un restaurant la care a lucrat a fost premiat de UNESCO. „În Olanda am colaborat cu mai mulți arhitecți olandezi și am avut proiecte mai mult în Asia: Sri Lanka, India, Mia Mar. Cel mai interesant proiect la care am lucrat a fost eco resort-ul din Sri Lanka. Proiectul durat cam patru ani. Este vorba de 17 vile de lux pe zona glamping. Fiind un eco resort a trebuit să folosim materiale din zonă și să lucrăm cu meșterii locali. Inclusiv la obiectele de mobilier a trebuit să facem design-ul și să folosim mai mult materiale din zonă. De exemplu, pentru podea am folosit un pietriș de cuarț, care era la îndemână fiind peste tot, granit, lemn de bambus. Baza în care erau introduse grinzile erau niște roci foarte mari, aduse de pe plajă sau din apropiere. Eu m-am ocupat de spațialitate și de atmosfera interioară, de dimensiuni, ca să existe o coerență în interior și o anumită atmosferă. Complexul nu însemna doar vilele speciale realizate, ci și o zonă de piscină, bibliotecă, restaurant-bar. Proiectul a câștigat multe premii. De exemplul, restaurantul a primit un premiu acordat de UNESCO, dar și altele pe partea de ecologie și sustenabilitate. Restaurantul avea deosebit forma arhitecturală, inspirată din cea a unei stânci și era foarte organic. În restaurant am conceput doar o singură masă comună, de dimensiuni mari, care se putea demonta și pune în diferite ipostaze. Într-un separeu am lucrat cu pământ din care am făcut mese și scaune“.

    Te-ar mai putea interesa

    1 COMENTARIU

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Ultima oră!

    Comentarii recente

    error: Content is protected !!
    %d blogeri au apreciat: