Și-a pictat viața și suferința în creion, iar operele care au ieșit din mâinile sale ce par magice, pot fi acum cumpărate. Daniela Băloi, pictorița care a fost la un pas să își piardă viața într-o explozie, a organizat prima sa expoziție cu vânzare. Lucrările sale pot fi admirate și achiziționate de la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu până în luna ianuarie 2016. Prețul acestora variază de la 20 la 30 de lei.
„Oamenii nu înțeleg ce nu seamănă cu ei”
Daniela Băloi are o poveste de viață impresionantă, demnă de un roman. La doar 7 ani și-a pierdut chipul fără cusur, însă drama nu a făcut-o să își piardă și frumusețea din suflet. A luptat să învingă societatea, însă oamenii i-au întors spatele deseori. Acum, după ani la rând în care doar a sperat că poate avea propria expoziție, visul i s-a împlinit. „Am început să desenez în clasa a VIII-a și desenele pe care le am acum sunt mai mult studii de formă, figuri și umbre. Aceasta este prima expoziție. Am stat mai mult acasă după explozie, nu îmi plăcea să ies în lume, mă durerea privirea oamenilor. M-a afectat acest lucru. Oamenii nu înțeleg ce nu seamănă cu ei, așa le este mai ușor. În general, oamenii care sunt deosebiți, care trec prin astfel de tragedii, se schimbă, văd altfel viața și lumea. Când desenez mă deconectez. Pornesc dintr-un punct. Am simțit că pot desena, mi-au plăcut oamenii frumoși la interior, ochii care exprimă, chipurile care spun ceva. Sunt persoane care sunt foarte-foarte frumoase, dar au ochii goi”, a spus Daniela Băloi, artist.
„Încă îmi este teamă de oameni”
Răutatea oamenilor a marcat-o pe Daniela, iar drama suferită i-a rămas întipărită în suflet. Deși au trecut mulți ani de la tragedie, pictorița încă se teme de cei din jur, de modul în care ar putea să o trateze. „Îmi place să studiez ceea ce simte un om, cum vede lumea, cum râde… oamenii m-au făcut să sufăr, dar nu mi-am pierdut încrederea că mă vor înțelege. S-au deschis față de mine, în ultima vreme, nu mai sunt încuiați, ca să zic așa. (…) Nu am lucrat niciodată, oamenii sunt sceptici și în plus, mie mi-e teamă, încă, de oameni. Abia acum lucrez la partea asta de interacțiune cu oamenii din jur. La început am fost foarte mult jignită, din cauza arsurilor. Am învățat să trec singură peste. Prin ceea ce am trecut și sentimentele pe care le-am avut, m-a făcut să fiu eu! A fost și o parte bună. m-a ajutat să descopăr desenul, să fiu mai puternică, să văd oamenii așa cum sunt. Când mă văd așa, oamenii sunt așa cum sunt ei, nu se mai obosesc să se prefacă. M-am obișnuit cu mine, mă simt bine în pielea mea, nu mă mai consider inferioară. Când eram mică încercam să fiu cât mai invizibilă! Acum nu! Merg cu capul sus!”, a mai povestit Daniela Băloi.
„Se temea de respingere, o privire o durea”
Alături i-au fost întotdeuna părinții. Aceștia au suferit alături de fiica lor, dar și de fratele pictoriței, și el afectat în urma incendiului. „Dani a trecut prin multe după explozie. Avea șapte ani și era cu fratele său la țară, la bunici, la Cărbunești. A fost cât pe ce să moară, o puteam pierde atunci. A fost grav de tot arsă. Și pe față, corp, trahee. Nu ieșea din casă, se izolase, nu ieșea cu colegii. Au fost ani grei. Se temea de respingere, o privire o durea. Oamenii sunt oameni… Fiul meu cel mare a fost și el ars, dar el, fiind bărbat, mai puternic, și-a revenit mai repede, cred. Recuperarea a durat mai bine de două luni state în spital, rănile se vindecau greu. Au rămas urme după arsuri. Copilul meu e inginer la Beiuș, e inginer în construcții de drumuri și poduri. Ei să fie sănătoși, au avut viață grea!”, a spus Liliana Băloi, în vârstă de 56 de ani, mama pictoriței.
Operele Danielei Băloi pot fi cumpărate de luni până vineri, de la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu, până în luna ianuarie a anului 2016.
